Domnia -H.S.

Capitolul 1

– Ești pregătită? îl aud pe Liam ciocănind în ușa camerei mele.

  Mă uit pe geam la orașul pe care îl părăsesc. New York în schimbul Marii Britanii. O experiență este pe cale să înceapă.

– Da, Liam... putem pleca. îi deschid ușa și ies. Cobor scările blocului în care am trăit întreaga mea viață. Las majordomii să îmi ia bagajele, după cum a spus Liam.

– Viața ta se va schimba, Alice! Îți promit! îmi deschide Liam ușa mașinii.

*24 de ore înainte*

  Lucrez, ca de obicei, într-un amărât de bar pentru ca să pot trăi.

– Alice, ești pregătită pentru ziua asta?

– De ce nu aș fi? Este o simplă petrecere, ca oricare alta.

– Ai dreptate. Dar nu știu de ce simt că se va întâmpla ceva. se uită Marie la mine, zâmbind. 

– A, da? Nu simți cumva că trebuie să aranjezi mesele? intră șeful în bucătărie. Marie își dă ochii peste cap și eu râd de atitudinea ei.

– De ce ești așa agitat? îl întreb pe Jo, șeful nostru.

– Vin cinci oameni, au închiriat tot restaurantul, sunt niște bogătași influenți și nu vreau să o dăm în bară. Poate ne promovează și pe noi. Trebuie să ne dăm silința cât de mult putem.

– Hei! Totul o să fie perfect, Jo!

– Sper! Apropo, tu servești toată seara, fără comentarii.

– Ce? Nu!

– Alice, pe tine toată lumea te place! Ești șansa noastră. îmi spune Marie.

– Poate că sunt tare în gură, dar asta nu e de apreciat.

– Ești o dulce. îmi spune Jo strâmbându-se.

Aranjăm mesele și sala. Arată mai frumos ca niciodată. Sper ca acești domni să fie mulțumiți. Pregătesc cinci pahare cu șampanie și le așez pe masă.

– Hei!

– Bine ați venit! le urez celor cinci bărbați care îmi par foarte cunoscuți. Îi las să se așeze și mă duc la ei. Ce doriți să comandați? îi întreb zâmbind.

– Pe tine? îmi răspunde un brunet.

– Îmi pare rău, domnilor, nu sunt inclusă în meniu. le spun și ei râd.

– Poate te comporți și tu cum trebuie, zic. îl mustrează un blond cu ochi albaștri.

– Scuze, dar din toată America această domnișoară, presupun, este cea mai frumoasă fată pe care am întâlnit-o. Apropo, eu sunt Zayn! Niall, Liam, Louis și Harry. mi-i prezintă și pe ceilalți.

– Alice, încântată! le spun și crețul pe care îl cheamă Harry întinde mâna. Îi prind mâna și el o mângâie, apoi se apleacă și mi-o sărută. Îi zâmbesc fără să înțeleg acest gest.

– Alice, ce ne recomanzi? mă întreabă Louis, dacă am reținut bine.

– Specialitatea noastră, American Burger cu extra bacon.

– Atunci așa să fie! aruncă blondul, Niall, meniul pe masă. Poate ni te alături la sfârșitul serii.

– Să vedem ce o să fie până atunci. îi spun și plec.

– Ce a fost aia? întreabă Marie râzând. Ți-am zis că te place toată lumea!

– Ți se pare. Cinci burgeri! îi spun și ea oftează.

Le duc burgerii și simt cum cineva mă trage de mână.

– Mai bine ai sta cu noi. Mâine ne întoarcem acasă și aș vrea să rămân cu un prieten pe aici. îmi spune Harry.

– Mă întorc imediat. îi spun și plec în bucătărie.

– Trebuia să rămâi. Ne ocupăm noi de restul. îmi spune Jo.

– Nu, rămân aici. Cum ar fi să vă las pe voi să strângeți?!

– Ca șef al tău îți spun că poți pleca acum. îmi dă Jo jacheta din cuier. Haide, du-te! Nu vezi că așteaptă?

Mă uit pe geam și îi văd pe toți îmbrăcați, așteptându-mă.

– O să mă revanșez! îi spun și plec.

– Unde mergem? mă întreabă Zayn.

– Doar urmați-mă! le spun și ies din restaurant. Deja aud valurile mării. Ajungem pe bucățica de faleză pe care nimeni nu o cunoaște, mai puțin eu.

– Ce este aici? mă întreabă Harry.

– Doar un loc în care vin când sunt singură.

– Este superb! se oprește pe malul mării.

Niall, Zayn, Liam și Louis se dezbracă și intră în apă. Eu și Harry rămânem pe nisip.

– Dacă vrei să vezi locul exact în care stau eu, poți vedea stele și luna și să auzi cum se sparg valurile... îl privesc și el zâmbește uitându-se în față la cei patru oameni nebuni.

– Aș fi încântat! îmi răspunde și îi prind mâna. Fugim până pe micul deal și ne întindem pe nisipul rece. Aș vrea să mor stând așa.

Mă ridic brusc și mă uit la el mirată.

– Când va fi să mor, mi-aș dori să se întâmple aici, înțelegi tu! reformulează și eu încep să râd. Râde și el și se ridică lângă mine.

– Alice, am o întrebare.

– Te ascult. îi spun desenând steluțe în nisipul moale.

– E prima dată, poate, când mă vezi și poate e și ultima. Pot să te sărut? întreabă și eu râd.

– Abia m-ai cunoscut. îi spun și el zâmbește timid.

– Poate o să înțelegi cândva. se întinde și îmi prinde obrajii cu palmele.

  Mă privește în ochi și își apasă buzele peste ale mele. Buzele lui moi se joacă cu ale mele și mă las dusă de val. Se retrage ușor, sprijinindu-și fruntea de a mea.

– O să îmi fie dor. îmi spune și mă sărută iar. Îmi sărută fruntea și îi văd lacrimile curgând pe obraji.

– Hei... ce s-a întâmplat? îi mângâi obrajii. Ochii lui îmi pătrund sufletul. Simt că sunt a lui. Simt că îl cunosc și că vreau să plec cu el oriunde s-ar duce.

– Aș vrea să pot fi ca tine.

– Ca mine cum?

– Liber...

– Harry, cum ai zis și tu, poate că nu o să ne mai vedem vreodată, dar acum, cu tine, simt că sunt acasă... că sunt cu cineva.

– Și eu, iubito...

– Rămâi cu mine în noaptea asta...