Domnia -H.S.

Capitolul 10

Ne grăbim să ajungem cât mai repede la palat. Harry este încruntat. A vrut ca eu să rămân în cameră, dar am refuzat. Este ciudată situația pentru că este aproape miezul nopții și nu îl chema Regina pe Harry la ora asta.

– Mamă! o strigă când intră în camerele ei. Eu stau la ușă.

– Este și Alice? îl întreabă. Cheam-o și pe ea aici! fac pași mici până la pragul ușii.

– Regina mea! o salut. Stă întinsă în pat, cu un șervețel la gură.

– Vino! mă cheamă, făcându-mi semn să mă așez lângă ea.

– Mamă, ești bine? o întreabă Harry, așezându-se lângă mine.

– Nu te speria degeaba! îi spune lui Harry și îl plesnește ușor peste mână. Tușește. Am leșinat și eu și s-a speriat toată lumea! Nu mai are omul voie să leșine!

– Te rog nu vorbi așa! Ce ai?

– Harry... îi prind mâna când îl văd panicat. Majestate, sunteți bine? o întreb.

– Da, dragă. Probabil mi-a scăzut tensiunea. Să știți că nu v-am chemat eu. Josephine s-a speriat și v-a chemat.

– Te rog să stai liniștită și să te odihnești.

– Până luni o să mă refac. Avem întâlnirea cu Holt.

– Să vedem cum te simți până atunci.

– Haideți, la culcare! ne face semn să ieșim. Alice, o vorbă! îmi spune și simt cum îmi rămâne inima în loc din cauza emoțiilor. Harry, poți să pleci, dragule!

– Noapte bună! îi sărută mâna mamei lui și pleacă.

– Te-am citit din prima clipă de când te-am văzut. L-am citit și pe Harry. Alice, a avut multe fete în patul lui, dar nu s-a atașat niciodată. îmi spune zâmbind.

– Vreți să spuneți că nu a avut niciodată o iubită?

– Niciodată! Ești prima pentru el. Ei bine, nu în sensul relațiilor intime, ci în sensul că e îndrăgostit. spune râzând. Tu ești câștigătoarea inimii lui, nu a titlului de regină.

– Pot să vă spun ce simt acum? o întreb și ea pare uimită.

– Bineînțeles că poți, draga mea!

– Când l-am întâlnit, la New York, știam cine e, dar era îmbrăcat în blugi cu tricou și părea foarte diferit. I-am vorbit cu "tu", m-am comportat cu el normal. În sinea mea chiar credeam că o să leșin. îi povestesc și ea râde. S-a comportat atât de frumos cu mine, cu colegii mei, m-a impresionat... l-am adorat din prima clipă pentru cum se comportă. Liam a venit cu propunerea și am zis că s-ar putea să merite. Nu am avut încredere în mine la început. Mai ales când le-am văzut pe celelalte fete cât de frumoase sunt... dar Harry mi-a dat încrederea în mine, în noi. Și știu pentru ce lupt. Lupt pentru băiatul care se ceartă cu lumea ca să apere copiii nevinovați.

– Mă uimești pe zi ce trece, Alice! îmi spune cu lacrimi în ochi.

– Și chiar îl iubesc...

– M-ai înveselit! O să te chem mai des pe la mine ca să vorbim.

– Îmi pare rău, este prima dată când spun cuiva ceea ce simt... îmi șterg lacrimile și simt mâna mamei lui Harry prinzând-o pe a mea.

– Poți să îmi spui orice te macină sau te face fericită, Alice!

– Vă mulțumesc! mă aplec și îi sărut mâna pentru că asta simt să fac.

– Probabil că se întreabă de ce stai atât de mult. îmi spune când se aude un ciocănit. Du-te, draga mea!

– Noapte bună, Majestate! îi spun și plec.

– Am crezut că o să dormi cu ea! atrugă Harry exasperat.

– Oh, mai taci! îl iau de mână și mergem în camera mea... sau a noastră.

Tot ce îmi doresc este să adorm în brațele lui călduroase. Ne întindem pe pat și sting lumina.

– Alice...

– Da.

– Te iubesc! îmi spune și îi sărut palma. Închid ochii, zâmbind.

*
Întind mâna prin pat și realizez că Harry nu e lângă mine. Oftez puternic și mă trezesc. Mă îmbrac cu o rochiță colorată pentru că este soare afară. Motănelul meu doarme pe marginea patului. Îl las să doarmă și mă duc să îi găsesc ceva de mâncare.

– Bună dimineața! salut personalul din bucătăria conacului.

– Bună dimineața, domnișoară Alice!

– Ce pot lua și eu pentru o pisicuță? îl întreb pe bucătarul șef.

– Pe bune, Alice? Ți-ai luat pisică? râde Simon.

– A fost dragoste la prima vedere! iau o căpșună și îmi dă cu lingura peste mână.

– Știi că nimeni nu poate aduce animale la palat sau la conac... îmi spune Simon.

– Serios? Prințul Harry nu mi-a zis nimic... mă întristez.

– Oricum, uite! îmi întinde un castron și o cană cu lapte cald. Mă uit pe lângă Simon și o văd pe Lena.

– Nu mai salutăm? o întreabă o femeie care pregătește micul dejun.

– Bună dimineața! spune într-un final.

– Ai o secundă? o întreb, făcându-i semn să iasă. Bun, uite cum stă treaba, nu știu ce ai înțeles sau nu, dar eu nu sunt ca voi.

– Normal că nu. Noi avem atâtea și tu... o mâță amărâtă. îmi spune uitându-se la laptele din mâna mea.

– Hmm... nu, greșești. Eu am libertate, fericire și iubire.

– Din partea lui Harry? Mă lași!

– Și din partea lui, și pentru el. îi fac cu ochiul.

– Ești doar o fată simplă. L-ai fermecat pe Harry știi tu cum și acum nici nu se mai uită la noi! Ești doar o târfă care vrea să fie și ea regină!

– Draga mea Lena, transmite-le și prietenelor tale că această "fată simplă", cum mă numiți voi, este mai fericită decât toate la un loc. Acum, dacă nu te superi, trebuie să îmi hrănesc pisoiul care e mai de rasă decât voi toate! Pe curând! o las cu gura deschisă și plec în camera mea.

– Haide, pui! îi pun castronelul și el începe să mănânce. Îmi e atât de drag!

Ies pe balcon și mă uit în grădină. Îl văd pe Harry cu Clara, bruneta pe care a ales-o Josephine. O văd cum îi prinde brațul, cum îl privește. O văd cum se întinde și îi sărută obrazul. Vreau să mă duc la ea și s-o dau de lângă Harry... dar nu pot. Îl văd făcându-mi cu mâna și eu îi trimit un pupic, apoi intru în cameră. Îmi pun mâinile în cap și încep să plâng. Vreau ca totul să se termine!