Domnia -H.S.

Capitolul 5

A trecut o săptămână de când mă aflu în Anglia. Harry nu a stat prea mult timp cu mine zilele astea. Îi înțeleg îndatoririle și chiar îmi doresc să le rezolve... dar mi-ar fi plăcut să îmi spună cum se simte.

– Mergi afară? ciocăne Lena la ușa camerei mele. Lena este o fată pe care părinții au trimis-o pentru a-l "cuceri" pe Harry, dar ea este îndrăgostită până peste cap de Liam.

– Da, vin și eu cu voi.

– Regina a spus că are o surpriză pentru una dintre noi. își dă ochii peste cap. Îmi iau paltonul gri pe mine și ieșim.

– Ah, Alice! Nu mai veneai odată! îmi face Regina cu mâna când mă vede.

– Majestatea voastră! S-a întâmplat ceva?

– Nu, dragă! Vino! Să facem o plimbare! îmi prinde mâna. Știi că Harry este acum la o întâlnire cu o altă fată? mă întreabă tristă.

– Nu... nu știam. îi răspund. Simt un gol în stomac și mă simt puțin dezamăgită.

– Tu trebuie să le arați tuturor că ești capabilă să îți învingi gelozia și că îl prețuiești pe Harry. îmi mângâie mâna și mă duce aproape de un râu. Îl văd pe Harry cu o altă fată stând îmbrățișați pe o băncuță.

– Am înțeles. Sunt conștientă de cine este Harry și ce se întâmplă în jurul meu. îi spun și ea își mărește ochii.

– Nu vreau să te simți rănită... vreau să vezi cum sunt celelalte fete și să te avertizez să nu ai încredere nici măcar în una. Pentru că acum îți zâmbesc și peste o secundă îți fură soțul și regatul.

– Știți că eu nu lupt pentru nimic din ce are Harry, ci pentru el.

– Ești favorita mea. îmi spune Regina. Îi zâmbesc sincer, apoi îl văd pe Harry care se uită la mine întrebându-se, probabil, ce fac aici cu mama lui. Îi zâmbesc trist și plec împreună cu Regina.

Ajungem la celelalte fete. Suntem cinci în total. Acum lipsește Emily pentru că este cu Harry.

– Dragi fete, o să vedem astăzi cum vă descurcați în bucătărie. ne anunță Regina. Fiecare dintre voi trebuie să prepare un cheesecake cu fructe. Voi degusta personal și cea care câștigă o să aibă parte de o surpriză din partea viitorului rege.

– Ba voi degusta și eu alături de mama mea. îl aud pe Harry. Mă întorc și îi văd ochii verzi. Simt cum mă topesc în fața lui. Mă privește insistent și scutură din cap.

Fetele se grăbesc să ajungă în bucătăriile conacului. Eu o să folosesc bucătăria din palat. Știu că acolo am tot ce îmi trebuie, inclusiv liniște. Harry se uită după mine când plec și știu că nu poate veni cu mine.

– Vrei să lucrăm amândouă? mă întreabă Emily.

– De fapt, chiar vreau să lucrez singură. îi spun foarte politicos.

– Nu o să faci față, oricum. merge în spatele meu.

– Cum spui tu, dragă!

– Chiar crezi că Harry se uită la o americancă? Tatăl meu este duce, iar mama ducesă. O să îmi acorde tot sprijinul-

– Te superi? mă întorc brusc cu fața la ea. Mulțumesc pentru informațiile inutile de care chiar aveam nevoie. Succes! mimez un pupic și plec. Deja mă doare capul.

– Te pot ajuta cu ceva? un tânăr blond mă întreabă când intru în bucătărie.

– Ești bucătarul?

– Și aceasta este bucătăria mea.

– Oh... atunci știi că trebuie să fac un cheesecake.

– Da, dar trebuie să faci asta la conac.

– Știu, dar nu vreau să fiu distrasă. Speram să mă poți lăsa o oră aici... te rog?

– Ești sigură că nu ai nevoie de ajutor?

– Sunt sigură! Mulțumesc! îi spun și el pleacă. Îmi aranjez ingredientele și îmi încep treaba.

Am terminat totul. Vreau să îl mai las puțin să se "odihnească". Aud un ciocănit și mă întorc.

– Cum merge treaba? Harry stă sprijinit de ușă, privindu-mă.

– E ok. mă așez pe un scaun și îmi pun suc de mere într-un pahar.

– Nu mă întrebi dacă beau și eu?

– Dacă vrei să bei îți poți pune.

– Oh, deci suntem supărate... se apropie de mine. Mă întorc cu spatele la el.

– Nu am motiv.

– De ce erai cu mama lângă lac?

– Ne plimbam.

– Alice... știi cum e jocul ăsta.

– E un joc greu.

– Știu, iubito... mă îmbrățișează și îmi sărută fruntea. Nu-ți face griji pentru Emily.

– Nu îmi fac.

– Doar te rog să ai grijă și daca primești vreo amenințare să îmi spui imediat!

– Pot să am grijă de mine.

– Știu, dar nu vreau. Ești sub protecția mea, nu mă interesează.

– Dar nu vreau protecția-

– Te rog, înțelege-mă că nu e așa cum pare. Mor fete zilnic aici și nu vreau să fii și tu printre ele. îmi spune și eu rămân șocată.

– Din cauza ta?

– Nu, doamne! Nu le cunosc motivele.

– Oh... îmi pare rău.

– Doar promite-mi că îmi spui totul. îmi prinde obrajii cu palmele lui mari.

– Îți promit! închid ochii și el îmi sărută fruntea.

– Mă scuzați, dar timpul s-a scurs și mama dumneavoastră vă așteaptă pe amândoi. ciocane blondul bucătar.