Capitolul 28

462 32 2
                                    

– Hei! simt buzele lui Harry pe ale mele și nu vreau să deschid ochii încă. Trebuie să merg la cursuri.

– Bună dimineața! zâmbesc și mă întorc pe partea cealaltă. Azi încep la 14.

– E 8:30.

– Harry, de ce m-ai trezit?! oftez și îmi pun perna în cap.

– Pentru că vreau să bem cafeaua împreună înainte să plec?

– Dar e prea dimineață... mormăi cu capul în pernă. Unde pleci? mă ridic brusc și mă uit fix la el.

– Am o călătorie de afaceri.

– Merg cu tine.

– Nu prea poți.

– De ce?

– Pentru că e în Grecia, la Muntele Athos unde sunt călugări.

– Serios? Cu ce treabă te duci acolo? Grecia? De unde până unde?

– Ambasadorul Greciei mi-a propus. Cinci zile stau, nu mai mult.

– Cinci zile? Și aici? Dacă nu mă descurc cu toate? Știi că mă duc și la cursuri și trebuie să organizez și fondurile. Harry! mă panichez și încep să mă enervez.

– E mama aici cu tine. Nu trebuie să faci nimic altceva decât ceea ce ține de tine.

– Nu e normal ce faci! Nu poți să pleci așa după o zi pe alta!

– Dar ți-am zis când plec?

– Nu. îmi pun mâinile în sân. Când pleci?

– La vară. răspunde râzând cu gura până la urechi. Încep și eu să râd și arunc cu perna în el.

– Ce amuzant ești! mă ridic din pat și mă așez pe piciorul lui, sorbind din cana de cafea.

– Ce s-a întâmplat între tine și Lex? aproape mă înec când aud întrebarea lui Harry, dar încerc să nu observe.

– Discuția de ieri sau ce s-a întâmplat atunci?

– Spune-mi de atunci. Nu am vorbit niciodată despre asta. Când ai venit aici, erai împreună cu el?

– Nu, Harry. Nu am fost niciodată împreună. Am stat amândoi, ne uitam la filme, mă ajuta la facultate, mă îmbrățișa când eram tristă sau când sufeream, ne-am sărutat de câteva ori și atât. Asta a fost relația mea cu Lex.

– Și aseară?

– Am lămurit tot și ne-am înțeles locurile. 

– Ce a înțeles el?

– Că sunt cu tine.

– Ți-a spus și altceva? insistă și mă încrunt.

– Cum ar fi?

– Nu știu, lucruri legate de trecut. ridică din umeri. De trecutul lui. precizează.

– Nu, dragule. De ce? Trebuie să știu ceva anume? îmi înfășor mâinile în jurul gâtului său și îmi lipesc obrazul de al lui.

– Nu. oftează și mă strânge în brațe. Îți ador mirosul. inspiră adânc plimbându-și buzele pe gâtul meu.

– Îți mulțumesc pentru că m-ai trezit. Mergem în centru? îl întreb entuziasmată și se întristează. Ce?

– Trebuie să mă apuc de lucru. Problemele Angliei nu se rezolvă singure. ridică din umeri.

– Așa e. mă ridic din brațele lui. O sun pe Daiana. Poate ea vrea să vină. îi spun și mă trântesc în pat.

Domnia -H.S.Where stories live. Discover now