Capitolul 4

3.4K 269 48
                                    

- Daca Xaphan asta seamana atat de mult cu mine , de ce nu a venit pana acum aici la mine ? intreb eu confuza.

Eu , Ruth si Kroy stam in camera mea discutand chestii. Prin "chestii" ma refer la motivul pentru care sunt in Atax Obitus , adica Xaphan. Trecuse o saptamana de cand am aflat ca Focul a disparut din cauza lui Kroy si Ruth. In aceasta saptamana m-am antrenat cu cei doi pentru un posibil atac de la primul Foc. Asta inseamna ca sunt in acest oras de aproape o luna. Ma intreb ce fac Elementele in Dabrus...

- Nu sunt sigura ca Xaphan stie de existenta ta. El stie ca Focul a disparut , insa probabil nu e constient ca a aparut. zice Ruth gandiroare.

- Xaphan e in Atax Obitus , insa niciodata nu l-am vazut. Sau poate ca l-am vazut , insa nu stiam ca e el. Poate ca am si vorbit cu el... spun eu , facand ochii mari.

- Nu mai vorbi prostii. Xaphan nu se plimba pur si simplu prin oras. zice Kroy.

- Eu ? Sa vorbesc prostii ? Niciodata. spun eu sarcastica.

- Am pierdut numarul injuraturilor pe care le-ai spus in ultimele zile. spune baiatul zambind.

- Du-te naiba.

Kroy pufneste amuzat.

- Stiai ca prima data cand te-am intalnit credeam ca esti fata ? intreb eu zambind inocent.

- Sincer , in clipa asta vreau sa te strang de gat. zice el , aruncandu-mi priviri acide.

- Legendele nu mor. spun eu ranjind.

- Cred ca te confunzi pe tine cu mine. zice Kroy.

- Sunt destul de sigura ca eu sunt cea importanta aici. Nu degeaba toate persoanele din oras vorbesc despre mine , spre deosebire de voi. spun eu , ranjetul largindu-mi-se.

- Si noi am fost populari candva. spune Kroy , incercand sa se scoata din situatia incomoda.

- Prea tarziu , Kroy ! Nu e bine sa minti.

- Stii ce e asta modestie ?

- Cum sa nu stiu ? Eu stiu totul. zic eu triumfatoare.

- Gata ! Incetati ! Ma enervati ! se rasteste Ruth.

- Oooh , Ruth. Tocmai ai facut o rima neintentionat. Sunt mandra de tine. spun eu ironica.

- Si eu o sa fiu mandra de mine cand o sa te dau cu capul de perete.

- Dar asa o sa pierzi cea mai splendida creatura existenta. In plus , cine o sa va apere daca ataca cineva orasul ?

Cei doi ofteaza exasperati.

- Stiti si voi ca am dreptate. zic eu zambind.

Deodata , camera incepe sa tremure. Privesc bulversata in jurul meu.

- Prostia voastra m-a infectat ! Cred ca incep sa delirez ! urlu eu.

- E un cutremur , idioato ! tipa Ruth.

Cei doi ies din camera , eu urmandu-i. Iesim afara unde vad pamantul crapandu-se. Mai multe persoane alearga panicate spre centrul orasului. Noi ii urmam.

- Cred ca stiu ce se intampla. Aalyah , stai in spatele nostru , okay ? zice Kroy gafaind din cauza alergatului.

- Aha. zic eu sarcastica.

Ma pot apara si singura , nu imi trebuie ajutorul lor. Am trecut prin mai rau de atat. Pentru un moment , in minte mi se contureaza faptul ca poate Elementele au reusit sa ma gaseasca. Insa sperantele in sunt spulberate pentru ca imi aduc aminte ca Ruth a spus ca in Atax Obitus poate intra doar Focul. Am sperat si eu...

Ajungand in centrul orasului , vad o multime de Focuri panicate si speriate. Pfft , ce fricosi. Ceea ce imi atrage atentia este stanca in care se afla sabia lui Xaphan. Crapaturi adanci se intind de la sabie pana pe pamant , unde continua sa se lungeasca sute de metri , pentru ca atunci cand am iesit din casa am zarit cateva crapaturi. Bucati din stanca se desprind si cad jos , facand cateva persoane sa tipe. Imi dau ochii peste cap. In scurt timp , toata stanca se transforma in bucatele. Sabia cade si ea pe pamant , langa celelelate pietre , persoanelor fiindu-le prea frica sa o apuce. Mai putin mie. Ma departez de Ruth si Kroy , mergand spre sabie. Daca ea e exact ca sabia mea , ar fi logic sa o pot folosi , nu-i asa ?

Ma las pe vine , punand cateva degete pe lama sabiei. Ea incepe sa arda la contactul cu mana mea. Sabia incepe sa pluteasca in aer , facandu-ma sa ma ridic in picioare. Din varful sabiei iese un mini vartej de foc , lovind locul in care trebuia sa fie stanca. Pamantul se prabuseste sub lovitura puternica , lasand o gaura uriasa in pamant din care vine o caldura puternica. Ma apropii incet de gaura , privind in jos. Totul e negru. Nu se vede nimic. Insa ceva din caldura asta imi aminteste de mine. E foarte ciudat. Ma intorc spre Kroy si Ruth. Ei ma privesc la fel de bulversati. Nici ei nu stiu ce se intampla. Simt cum pamantul se misca usor sub picioarele mele.

- Ai grija ! tipa Ruth.

Pamantul pe care stau eu se lasa in jos , eu pierzandu-mi echilibrul. Alunec si cad in uriasa gaura , urland cat ma tin plamanii. Observ cum pamantul de deasupra mea se inchide usor , lasandu-ma intr-o bezna totala , tipand , cazand cu viteza.

Imi pare rau pentru capitolul scurt. Nu am prea avut idei si nici timp.

Elementul CautatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum