Elementul Cautat

Capitolul 30

Incep sa tip cand vad acea creatura alergand spre mine. Aud un geam spargandu-se si cativa pasi venind in viteza spre noi. Corpul meu este impins la cativa metri departare , creatura lovindu-se puternic de podea. Ma ridic in sezut ingrozita , crezand ca voi fi atacata din nou. Insa nu s-a intamplat nimic. Observ ca un scut este in jurul creaturii , nelasand-o sa plece de acolo. Ea se zbate si loveste scutul , insa nu reuseste sa scape. Simt pe cineva in spatele meu.

- Asta cautai ?

Privesc in spatele meu , vazand acolo un Xaphan zambaret ce tinea in mana cea de-a treia cheie. Ma ridic rapid in picioare , sarindu-i in brate. El incepe sa rada , imbratisandu-ma strans. Ma lipesc in totalitate de Xaphan. Langa el ma simteam in siguranta.

- Parca erai suparat pe mine. spun eu.

- Eram , pana cand am aflat ca nimeni nu stie unde esti si m-am ingrijorat pentru tine. zice Xaphan.

- Ti s-au trezit instinctele de mama ? spun eu ranjind.

Xaphan maraie enervat , insa nu imi face nimic.

- Ai noroc ca te iubesc. spune el incruntat.

- Oh , acum pot sa profit de tine oricand vreau ! zic eu fericita.

El pufneste enervat , intorcandu-si capul. Zambesc , privindu-l atenta. E foarte frumos. Dar nu o sa ii spun asta. Intind mana si ii mangai incet obrazul. Surad cand il vad cum incearca sa nu zambeasca.

- Nu te supara ! zic eu jucausa , punandu-mi bratele in jurul lui.

Imi las capul pe pieptul lui , asa cum o fac mereu. Xaphan ofteaza , insa ma imbratiseaza. El ma saruta scurt pe frunte. Aud un marait infundat in spatele meu. Ma incrunt , intorcandu-mi incet capul. Creatura aceea statea la mai putin de un metru de noi , maraind. Xaphan injura scurt. Incepem ambii sa fugim spre geamul spart , creatura urmarindu-ne. Xaphan ma ridica sus , ajutandu-ma sa sar peste geam , apoi sare si el. Continuam sa fugim spre podul rupt. Imi ridic mainile in sus , pregatindu-ma sa fac flacarile sa apara ca sa trecem de partea cealalta. Xaphan se opreste brusc. El ma trage langa dansul , punandu-si un brat sub genunchii mei. Baiatul ma ridica in brate alergand.

- Ce faci !? Pot sa alerg singura ! tip eu , vazand cum creatura e foarte aproape de noi.

- Shh !

Xaphan isi ia avant , sarind de pe pod. Il strang in brate , ascunzandu-mi capul in umarul sau. Credeam ca o sa cadem amandoi in acea prapastie. Nu stiu ce are in cap Xaphan. Imi deschid incet ochii pe care i-am tinut inchisi pana acum. Acea creatura statea pe marginea podului , privind cum noi de indepartam incet. Il privesc pe Xaphan. Imi maresc ochii uimita. Are pe spate doua aripi portocalii , din care ies mici flacari. Xaphan da incet din aripi , zburand in fata. Intind mana , atingand o aripa. E fina si calda.

- Sunt minunate... soptesc eu , privind in continuare aripile.

Imi retrag mana , punand-o in jurul gatului lui Xaphan ca sa fiu sigura ca nu o sa cad.

- Cum ai facut asta ? intreb eu.

- Pot sa fac mai multe lucruri decat iti imaginezi , frumusete. zice el zambind , sarutandu-ma pe nas.

Rosesc , lasandu-mi capul in jos. Xaphan observa ca m-am rusinat , asa ca ma mai saruta o data pe buze. Simt cum ranjeste in timpul sarutului. Idiotului asta ii place atat de mult sa ma enerveze ! Si mie imi place sa il enervez. Dar il iubesc in acelasi timp... Ah , prea multe ganduri ! Ma departez putin de Xaphan. El zambeste larg. Are un zambet atat de fermecator.

- Inceteaza ! ma plang eu , simtind cum intreaga fata imi arde.

- Dar ce am facut ? intreaba el confuz.

- Esti prea frumos. mormai eu , ascunzandu-mi din nou fata in scobitura gatului sau.

Simt cum ma indragostesc de el mai mult cu fiecare secunda ce trece si nu stiu daca sa ma bucur sau nu.

* * *

- Am venit acasa , prostilor ! tip eu , trantind usa de perete.

- Yeey. zice Ruth sarcastica.

Eu si Xaphan intram in casa , inchizand usa. Las ghiozdanul meu pe jos , langa perete. Kroy alearga fericit din bucatarie spre mine. Ranjesc , deschizandu-mi bratele. Baiatul ma ocoleste , sarindu-i in brate lui Xaphan. Incep sa rad cand vad fata dezgustata a lui Xaphan.

- Da-te ! Am iubita. zice el , impingandu-l pe Kroy.

- Mi-a fost atat de dor de tine ! spune Kroy.

- M-ai vazut azi dimineata ! spune Xaphan.

- S-a simtit ca o eternitate.

Xaphan isi da ochii peste cap , plecand in living. Eu imi iau ghiozdanul si plec in camera mea , punand cele trei chei in dulapul meu , langa acea carte straveche. Mai avem doua obiecte de gasit. Un colier si un inel. Nu am idee unde sunt , insa sper ca o sa mai am viziuni sau vise care o sa imi arate unde sunt obiectele. Ies din camera si merg spre bucatarie. Mor de foame ! Deschid un dulap , luand de acolo un pachet de chipsuri. Invatati de la mine sa mancati mereu sanatos ! Plec in living , asezandu-ma pe canapea langa Xaphan. In dreapta mea statea Kroy , iar Ruth e pe un fotoliu. Incep sa mananc , Xaphan luand si el niste chipsuri.

- Da-mi si mie ! se roaga Kroy.

- Nu. zic eu si ii scot limba.

- Lui Xaphan de ce ii dai !?

- Pentru ca ma iubeste ! spune Xaphan ranjind.

- Si pe mine ma iubesti. zice Kroy.

Inainte sa ii pot raspunde , baiatul se napusteste asupra pachetului de chipsuri. Kroy il ia din mainile mele si incepe sa fuga prin casa. Marai scurt si ma ridic in picioare. Simt doua maini pe talia mea ce ma trag inapoi pe canapea. Xaphan ma strange in brate , lipindu-ma de pieptul lui.

- De ce ai nevoie de chipsuri cand ma ai pe mine ? ma intreaba el , zambind in coltul gurii.

- Poate pentru ca mi-e foame ? spun eu sarcastica.

O aud pe Ruth pufnind amuzata. Xaphan isi da ochii peste cap , imbratisandu-ma. Zambesc si imi las capul pe umarul lui. Aud pe cineva mergand incet dupa canapea. Zaresc capul lui Kroy , el privind in directia noastra. Baiatul se aseaza pe canapea , cat mai departe de mine , mancand in continuare chipsurile mele. Il privesc urat.

- Sunt chipsurile mele ! ma plang eu.

- Te comporti ca un copil. zice Kroy.

- Ba nu ! spun eu indignata.

- Ba da. spune Xaphan zambind.

- Sunt mare ! Maine implinesc nouasprezece ani !

Aproape incep sa imi dau palme cand imi dau seama ce tocmai am spus. Nu trebuia sa zic asta... Ziua mea de nastere nu a fost niciodata mai speciala decat celelalte zile si voiam sa fie asa si anul asta.

- Maine e ziua ta !? intreaba Xaphan total uimit.

- N-Nu... ma balbai eu.

- De ce nu mi-ai spus pana acum cand e ziua ta ?

- Nu trebuia sa stii asta ! spun eu incruntata.

Sper ca vor uita pana maine ca e ziua mea.