Capitolul 29

2.8K 220 33
                                    


Merg rapid in fata , trecand pe langa palat. Privesc in sus , zarind geamul de la fosta camera a lui Andrew. Imi dau ochii peste cap. Idiotul ala a meritat tot ce i s-a intamplat. M-a inselat nu numai o data , m-a mintit si m-a tradat. Acum e mort. Coltul gurii mi se ridica in sus cand imi amintesc seara aceea , ochii sclipindu-mi. Imi scutur brusc capul. Am treburi mai importante acum.

Vad in departare cladirea mica si murdara in care se afla portalul. Nimeni nu are de gand sa repare camera aia. As face-o eu , insa nu am timp. Trebuie sa gasesc acele chei pana nu e prea tarziu. Sunt foarte pretioase si nu pot risca sa le ia cineva. Nici macar nu stiu unde sunt. O sa am foarte mult de cautat. Macar daca Xaphan era cu mine... Insa el e suparat pe mine. Sper doar sa ma ierte.

Deschid usa camerei atenta. Abia daca se tine. Pasesc inauntru , dandu-mi ochii peste cap. De ce nu am ales alt portal ? Asta e cel mai apropiat de casa mea , insa e cel mai vechi. Oftez. Ma apropii de portal , ignorand mirosul urat si paianjenii de pe pereti. Apas pe micul dreptunghi metalic , mai multe optiuni de orase aparand. Aleg "Yroni". Culoarea portalului se schimba in rosu. Merg prin portal fara sa ezit. Simt cum pamantul dispare de sub picioarele mele , eu plutind in gol. Imi inchid ochii , iar cand ii deschid , vad pamantul rosu. Privesc in sus , vazand cerul rosiatic si niste turnuri uriase in departare. Flacari ies prin pamant , arzand tot ce se apropie. Mai putin pe mine.

Ranjesc , amintindu-mi de tot ce am facut aici in urma cu vreo sase luni. Mi-am batut joc de Amjad si Lucas , am omorat-o pe Ana , am gasit colierele elementelor , Jace a fost omorat din cauza mea... Am multe amintiri aici. Incep sa merg in fata , spre palat. Privesc in jurul meu. Cand am venit prima data aici , erau o multime de demoni zburand. Acum nu e nimeni. Sunt cu totii morti. Eu i-am omorat. De fapt , nu eu i-am omorat. Elementele si vrajitorii din Dabrus i-au invins.

Ocolesc o gaura de cativa metri in diametru , privind-o atenta. Ceva foarte straniu ma atrage de ea. Ma incrunt , facand cativa pasi spre gaura. Brusc , pamantul incepe sa se cutremure. Gaura explodeaza , intr-un fel , iar lava este aruncata in jurul ei. Formez rapid un scut in jurul meu , lasandu-ma jos. Lava nu imi va face rau , insa spre deosebire de foc , ea imi poate distruge toate lucrurile pe care le am cu mine. Observ cum lava nu mai este aruncata , asa ca sparg scutul si ma ridic in picioare. Ma apropii de gaura , privind inauntrul ei. Nu e adanca , insa e plina de lava. Timp de o milisecunda , reusesc sa zaresc o mica stralucire acolo. Ceva e acolo ! Sunt probabil cheile ! Ma aplec , bagand incet mana in lava. Se simte foarte ciudat. E ca si cum as baga mana in miere. Macar lava nu e lipicioasa. Dar e bine ca m-am imbracat intr-un tricou si acum hainele nu ma deranjeaza. Ating cu degetele un obiect rece , de metal. Cum poate sa fie ceva rece cat timp sta in lava !? Lumea asta e mult prea ciudata. Strang obiectul in mana , cautand si celelalte chei. Nici urma de ele ! Cred ca nu sunt aici. Ridic mana in sus , scotand-o din lava. Analizez cheia , vazand o cheie cu o forma foarte stranie. Are diverse frunze din metal ca ornament si o piatra pretioasa in mijlocul frunzelor. Dar e frumoasa.

Dupa ce pun cheia in ghiozdanul meu , imi continui drumul spre palat. Nu mai am atat de mult de mers. Aproape am ajuns. Problema e ca data trecuta , Lucas m-a adus aici in timp ce zbura. Iar eu nu pot sa zbor... Demonii au aripi , insa eu nu stiu cum sa le fac sa apara. Oftez , ajungand in fata unei prapastii. In fata mea , la cativa metri departare , este podul rupt. Cine s-a gandit sa il distruga e foarte prost ! Imi musc obrazul , gandindu-ma cum sa ajung pe partea cealalta. In cap imi vine o idee. Pot sa fac acelasi lucru pe care l-am facut in Atax Obitus. Atunci cand am cazut in groapa aia in care era Xaphan , flacarile m-au ridicat in sus. Asta o sa fac si acum. Imi ridic mainile in aer. Flacari uriase ies din pamant si ma ridica in sus. Misc mainile in fata , iar flacarile incep sa se miste spre pod. Zambesc , sarind de pe flacari pe pod. Merg in fata , apoi sar pe fereastra si ajung in palat. Inca nu stiu unde e usa ! Privesc inauntru , amintindu-mi , din nou , tot ce am facut aici. Merg pe holul din stanga , spre bucatarie si biroul lui Amjad. Vad pe perete un tablou pe care nu l-am vazut data trecuta. Il analizez. E un hol lung , iar de fiecare parte a holului sunt camere fara usi sau pereti. In mijlocul fiecarei camerei e un spirit legat cu lanturi. Cred ca stiu ce inseamna tabloul asta ! Am auzit ca in Yroni , sub palat , sunt tinute spiritele conducatorilor dupa ce ei au murit. Ridic tabloul , vazand o adancitura in perete unde era un maner.

- Ce ascunzatoare buna. mormai eu sarcastica.

Trag manerul in jos. Peretele se da la oparte , dupa el aparand o usa. Vreau sa deschid usa , insa ea e inchisa. Imi dau ochii peste cap. Ma dau in spate , apoi lovesc cu piciorul usa. Ea cade pe jos , alunecand in jos pe scari. Cobor si eu scarile , facand sa apara in palmele mele o flacara ca sa nu fie atat de intuneric. Ocolesc usa care statea la baza scarilor , continuand sa merg inainte. In scurt timp , vad camerele care erau aratate in tablou. Vad conducatori foarte batrani. Unii stateau pur si simplu si ma priveau , altii se zbateau ca sa scape de lanturile care ii tineau. Merg in continuare inainte , conducatorii privindu-ma uimiti. Peste cateva minute , ajung la sfarsitul holului. Doua camere stau fata in fata , niste spirite zbatandu-se acolo. Ghiciti cine erau acolo. Lucas si Amjad. Ranjesc.

- Buna dimineata ! zic eu amuzata.

Cei doi isi intorc privirea spre mine. In timp ce Amjad era uimit , Lucas se infuria tot mai mult.

- DE CE NU ESTI MOARTA !? urla el furios.

- Legendele nu mor , tata. spun eu , privindu-l.

Pufnesc amuzata.

- Cum e viata ca spirit ? il intreb eu pe Amjad.

- Magnifica. zice el ironic.

- Oh , mai stii cand voiai sa il omori pe Andrew , insa eu l-am salvat ? intreb eu , privindu-l pe Lucas. Imi faceai o favoare mai mare daca il omorai atunci. Ma rog , deja l-am omorat eu asa ca tot ce poti face tu e sa stai legat aici.

Incercam pur si simplu sa il enervez mai tare. Lucas injura si incerca sa rupa lanturile care il tineau , insa nu reusea nimic.

- Arati jalnic. spun eu amuzata.

Observ pe peretele din fata mea ceva stralucitor. Ma apropii incet. Agatata de un cui , acolo statea cea de-a doua cheie. Zambesc si iau cheia. Mai am de gasit inca o cheie. O pun in ghiozdan , langa cealalta cheie. Ma intorc spre Lucas , prin minte trecandu-mi toate lucrurile pe care el mi le-a facut. Intind mana spre el , iar spiritul lui ia foc. El incepe sa tipe , incercand sa scape de flacarile care ii ardeau sufletul. Asta merita. Ii fac cu mana , departandu-ma de el si Amjad. Incep sa alerg rapid spre scari. Cand le vad , incep sa le urc , auzind in continuare urletele lui Lucas.

Ajungand inapoi in palat , trag manerul in sus , iar peretele blocheaza intrarea in holul ala. Ma sprijin de un perete , gandindu-ma unde ar putea fi ultima cheie. Aud pasi in dreapta mea , asa ca imi intorc privirea acolo. Aproape incep sa tip de frica atunci cand vad ce e acolo. E o creatura cu corp de om care se taraste pe burta , avand mainile si picioarele indoite intr-o pozitie neomeneasca. Seamana cu un paianjen. Are parul negru si lung , iar corpul lui este gri. Creatura deschide gura , maraind puternic. Nu are ochi , insa pare ca ma vede , cumva. Observ ca in jurul gatului sau e agatata ultima cheie. Ma dau in spate speriata , creatura apropiindu-se amenintator de mine. Nu am vazut asa ceva in toata viata mea. Inghit in sec. Arunc cu foc spre creatura. Parul ei incepe sa arda , insa nu pare ca focul o raneste. De ce am facut asta ? Creatura asta e din Yroni , e logic ca focul nu o sa ii faca rau. Sabia mea imi apare in mana. Ii tai un brat creaturii , crezand ca asta o sa o incetineasca. Nici o sansa. Bratul taiat ii creste inapoi. Fac sa apara cateva pumnale din foc , pe care le arunc spre creatura. Pumnalele ii intra in fata si piept , insa ea nu moare. Armele se sparg in zeci de bucatele , cazand pe podea. Creatura urla ascutit. Ea isi ea avant si sare spre mine , avand gura deschisa larg. Incep sa tip , lasandu-ma la pamant in timp ce aud un geam spargandu-se.

Elementul CautatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum