Loving the Bad Boy

Capitolul 9 - Petrecem marți seara? Oh, ce distractiv.

-Aiden-

I-am tăiat parul și acum mă va omorî. Nu am vrut sa o fac. Doar am văzut foarfeca pe masa și m-am gândit 'Hei, de ce sa nu o șicanez putin?' dar tocilara s-a intors foarte repede și mi-a alunecat mana și vârfurile parului au fost tăiate. M-am holbat la ea în soc așa cum făcea și ea, dar la ea imediat s-a transformat în furie, iar aluzia mea era ca trebuia sa ies de acolo. Am făcut cel mai prostesc lucru, am fugit. Eu, Aiden Black, băiatul cel rau, fuge de Emma Miller, tocilara. Ce are lumea de zis? Dar trebuia sa îi vezi fata, mai avea puțin și mă omoară dacă nu as fi cu șase pasi înainte.

Am fugit în jos pe scări și m-am repezit în bucătărie. Asta e o casa mare, nu o sa mă găsească. "Aiden! Unde naiba ești?" am auzit-o țipând de sus de pe scări. La naiba, se apropie. Am încercat sa raman cat se poate de linistit și sa merg pe vârfuri pana la ușă care duce in curtea din spate. M-am gândit ca dacă o las singura în casa sa ma vaneze, eventual va obosi și va lua o pauza. Am fost pe cale sa deschid ușa când am auzit vocea pe care nu vroiam sa o aud.

"Unde crezi ca te duci?" Emma spune cu o voce ușoară și amenințătoare. Am înghețat la auzul vocii ei. Cum a ajuns aici așa de repede? M-am intors si am vazut-o pe Emma uitându-se urat la mine, venind mai aproape, iar eu m-am dat mai în spate ca sa răspund.

"N-nu am vrut sa plec ni-nicaieri." am spus încercând sa stau calm, dar eșuez în mizerie uitându-ma la ea. "N-nu am vrut sa îți tai parul, d-doar mă jucam." la naiba cu bâlbâitul meu.

"Mi-ai tăiat parul, Aiden!" Ea a țipat la mine. Am vrut sa îmi dau ochii peste cap, dar eu știu mai bine.

"Știu! Îmi pare rău." am spus un pic prea repede. Ea se uita urat la mine timp de câteva secunde și eu am făcut la fel, urmărindu-i fiecare mișcare. Chiar și atunci când e nervoasa este frumoasa. Cu buzele ei pline, întredeschise, încercând sa își controleze respirația, ochii ei de un negru pătrunzător și parul ei maro prins într-o coadă de cal, scoțându-i în evidenta fata rotunda. Aiden, taci naiba din gura! Ea vrea sa te omoare! M-am scos din gândurile mele și am continuat sa mă uit la ea pana ce ea a bufnit în ras. Râde. Tot ce am putut sa fac a fost sa mă uit la ea nedumerit. De ce naiba rade?

"Doamne, fata ta este de neprețuit!" spune, încercând sa își controleze râsul. M-am uitat la ea cu ochii pe jumătate închiși pana ce ea a încetat.

"Ai terminat de ras?" Ea a aprobat, încă încercând sa își tragă răsuflarea. "Deci nu ești suparata?" am întrebat precaut.

"Am fost, la inceput, dar când am văzut frica de pe fata ta... asta a fost cea mai buna răzbunare." A declarat.

"Nu mi-a fost frica de tine. Am spus ca sa mă apar. Ea mi-a dat o privire de genul 'glumesti nu-i asa?' , iar eu doar m-am uitat urat la ea. Okay poate puțin, dar nu o sa îi recunosc asta ei.

"Ok, cred ca e timpul ca eu sa merg acasă." Ea a spus uitandu-se la ceasul din bucatarie. Mă simt puțin dezamăgit ca ea spune asta, dar cred ca trebuie sa o duc acasă acuma.

"Bine, du-te și ia-ți lucrurile de la mine din camera și ne vedem afară." a aprobat și s-a dus înapoi sus. Am mers afară ca sa o aștept. De ce mă simt de parcă am uitat ceva? Am parcat mașina în fata casei și m-am sprijinit de ea ca sa o aștept pe Emma. Ce am uitat?

Emma vine afară arătând puțin palida. "E ceva îneregula? Arăți puțin palida." am intrebat-o, îngrijorat. De ce sunt ingrijorat?

"D-da, sunt bine. " spune emotionata, ochii ei sunt puțin suspicioși ,dar o las în pace. "Deci um, nu motocicleta de data asta?" întreabă ea.