"Iubirea pe care o simt pentru tine a fost depusă în totalitate aici, pentru că inima mea nu știa cum să-ți spună în față..."
"Dar... cum vei reacționa? Oare m-ai putea iubi în ciuda esenței mele atât de îndepărtate de normalitatea lumii tale...
Prietena mea superstițioasă, Alisha, m-a pus să fac un test referitor la iubirea vieții. Era plin de întrebări de tot felul. Am răspuns la toate gândindu-mă doar la tine. Culoarea părului, a ochilor, a formei feței, erau doar detalii, dar le-am scris și pe ele. Ți-am descris personalitatea, am descris relația dintre noi, am răspuns la întrebări despre tot felul de lucruri, iar rezultatul a fost: "Poate te va iubi, dacă îți faci curaj să-i spui". Nu-mi venea să cred că-mi pusesem sufletul pe tavă pentru un răspuns standard, care nu transmitea nimic nou. Țin să cred că acesta era răspunsul pe care ți-l dădea orice ai fi făcut, pentru că și Aisha primise același răspuns.
Dezamăgitor.
Totuși, fiecare acțiune are urmări. Aisha, fata super inteligentă care din întâmplare mă cunoștea din totdeauna, își făcuse o idee despre cine era crush-ul meu. Nu m-a lăsat în pace vreo 3 zile până am acceptat să-mi mărturisesc în fața ei iubirea pentru tine. Mi-a spus că va face tot ce poate pentru a reuși să mă aducă lângă tine, pentru a mă face fericită.
Am rămas înmărmurită. Era cel mai frumos lucru pe care îl auzisem de mult timp... eram fericită. Nu mi se întâmplă des. Sunt, după cum știi și tu, o persoană destul de închisă în mine. Dar ea mă face să sper. Să sper că voi ajunge să fiu exact cum îmi doresc, adică fericită și înconjurată de iubire. Dar drumul până acolo este lung, mai întâi trebuie să lupt cu timiditatea, o manifestare îngrozitor de persistentă a fricii, a sentimentelor care îmi presează inima. În plus, ea crede că ar trebui să vorbesc cu tine. Dar cum? Cum s-o fac, când inima-mi țipă când te vede, când sufletul îmi plânge când treci nepăsător, când această invenție a universului, numită viață, nu este deloc de partea mea și parcă vrea să mă îndepărteze? Nici eu nu știu. Dar am găsit un alt mod de a vorbi cu tine. Un mod în care nu trebuie să-mi arăt fața, nu trebuie să-ți vorbesc. Trebuie doar să-ți scriu o scrisoare.
Dar...cum vei reacționa? Oare m-ai putea iubi în ciuda esenței mele atât de îndepărtate de normalitatea lumii tale? Oare ai putea să mă accepți atât de complicată și timidă cum sunt? Mă îndoiesc... Dar în același timp inima mea vrea să creadă. Vrea să creadă că m-ai putea iubi.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
