"Iubirea pe care o simt pentru tine a fost depusă în totalitate aici, pentru că inima mea nu știa cum să-ți spună în față..."
"Dar... cum vei reacționa? Oare m-ai putea iubi în ciuda esenței mele atât de îndepărtate de normalitatea lumii tale...
Stau în fața celui mai crunt, complex și de încredere juriu din lume, selectat de unii dintre cei mai experimentați critici ai lumii moderne.
Sau, mă rog... Stau în fața unor oameni zâmbitori. Au fălcile pline de biscuiți și bomboane. Sunt aleși la repezeală de către mine, cel care vrea să-și imagineze o variantă cu mult mai mult divertisment a realității.
Înaintea mea sunt mai mult decât observabili mama și Brad, care îmi fac semne de încurajare cu degetele mari. Mă emoționează prin simpla prezentă. Simt cum judecata finală e aproape, iar lor le arde de dulciuri. E absolut grozav...
— Dragule, poți fi sigur că te ascultăm. Începi când vrei.
— Ok. „Dragă Guinevere,
Habar n-am cum se scrie o scrisoare. Serios acum. De fiecare dată când încep, scenariul e la fel: iau creionu, pixul, stiloul, ce o fi, și stau în fața colii de hârtie. Dar bum! Nu mă lovește inspirația. Simt că am să mooor aici...
Deci (fără deci dacă te iei după majoritatea oamenilor normali din care sper că ți-ai dat seama că nu fac parte), vreau să spun că am făcut-o de oaie. Nu știu cum să-ți spun, așa că am să las la o parte orice urmă de expresivitate și am s-o fac direct.
Mereu te-am plăcut. Erai prințesa mea. Îmi plăcea să cred că mereu voi fi prințul tău în armură strălucitoare. Dar te-ai îndepărtat. Mereu mă uitam după tine și mereu te așteptam, dar niciodată nu veneai. Și când am profitat de ocazie și te-am invitat la petrecerea lui Brad ai ezitat și ai dat impresia că o faci doar pentru că venea și prietena ta. De aceea am încercat să-mi păstrez atmosfera, aerul acela neglijent și nepăsător. Dar, la un moment dat, toate astea s-au oprit. N-a mai fost nevoie. De ce? Fiindcă am primit o scrisoare MI-NU-NA-TĂ. Efectiv, m-am îndrăgostit de identitatea secretă din spatele foii. Inima mea bătea altfel, totul era perfect doar când priveam literele atât de caligrafic rotunjite. Dar nu puteam spune nimănui fiindcă aveam întâlnirea cu tine deja programată. Și mi-era jenă să spun „Prințesito, știi, nu-mi place de tine, ci de tipa din scrisoare". Așa că am făcut cel mai logic lucru: un plan extrem de complicat în care Brad se prefăcea a fi tipa cu scrisoarea, iar eu îți spuneam în mod indirect că plac pe altcineva. Și a mers relativ ok, până tu mi-ai spus că mi-ai scris scrisoarea. Atunci totul s-a făcut negru. Bum! Și mi-am dat seama că în tot acest timp am fost îndrăgostit de tine fără să conștientizez, deoarece am fost un orb, prost și porc.
Știu și-mi pare rău. Nu pretind iertarea, dar vreau măcar să încep să construiesc puntea dintre noi. Sper că și tu vrei.
Cu speranță,
Fluturele albastru "
Terminând de citit scrisoarea, o bag în plicul alb și o așez lângă mine. Aștept o reacție.
Câteva secunde, publicul tace. Este extrem de genial și chiar mă ajută. Apoi Brad se ridică în picioare și începe să aplaude de parcă ar fi pe stadion. Mama se ridică și ea, dar nu pentru a aplauda. Ea vine la mine și mă strânge strâns în brațe, de parcă aș fi un ursuleț de pluș. Are în colțurile ochilor mici lăcrimioare de fericire.
— E perfectă, scumpule. Sunt extrem de mândră de tine.
Oops! Questa immagine non segue le nostre linee guida sui contenuti. Per continuare la pubblicazione, provare a rimuoverlo o caricare un altro.
