"Iubirea pe care o simt pentru tine a fost depusă în totalitate aici, pentru că inima mea nu știa cum să-ți spună în față..."
"Dar... cum vei reacționa? Oare m-ai putea iubi în ciuda esenței mele atât de îndepărtate de normalitatea lumii tale...
Am simțit un bulgăre de zăpadă lovindu-mă în spate. M-am uitat și am observat că pungașul care mă lovise erai chiar tu, cu un zâmbet uriaș pe față. M-ai invitat la jocul tău, iar eu n-am putut refuza. Câteva momente mai târziu, eram amândoi plini de zăpadă, ochindu-ne unul pe celălalt cu bulgări albi, catifelați, de vată. Eram amândoi fericiți, până m-a strigat mama.
Trebuia să intru în casă.
Am intrat, iar mama s-a uitat în ochii mei și mi-a spus, pronunțând fiecare cuvânt cu ură:
— Nu mai ai voie să-l vezi. Ai înțeles, piticanie? E un băiat bun, dintr-o familie înstărită. N-are ce căuta cu una ca tine.
N-am spus nimic, dar nici n-am mai vorbit cu tine. Știam de ce era în stare mama. Mă ura, nu voiam să îmi fac situația mai gravă.
M-am retras grăbită în camera mea, în singurul loc unde eram cât de cât în siguranță. M-am urcat în vârful patului și, uitându-mă pe ferestră, te-am putut vedea în timp ce te îndepărtai, în timp ce te scurgeai în abisul zării. Erai ultima mea speranță, dar te depărtai, nepăsându-ți de mine sau de umila mea existență.
Râuri de lacrimi s-au întins pe obrajii mei, marcându-mi durerea. Știam că mama avea să se întoarcă, așa că am păstrat tăcerea. Dar, în timp ce gura nu scotea un sunet, mintea făcea exact contrariul. Te striga, îți cerea ajutorul, în timp ce mintea ta, atât de depărtată, n-o auzea și continua să meargă.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
