Inima mea depusă pe o coală de hârtie

VII

       M-am trântit pe pat, înfășându-mi corpul în plapuma groasă, călduroasă. Mi-am îngropat fața-n perna mult prea moale, și mi-am vărsat lacrimile în materialul nevinovat, fără să-mi mai pese de orice altceva.

       Puteam să aud strigătele, chiar și înainte de a da mama buzna-n cameră, atât de furioasă încât am putut să simt vibrațiile ușii, atunci când s-a trântit de perete. Nu voiam să fiu certată, nu voiam să fiu mai distrusă decât eram. Voiam să fiu lăsată-n pace, dar mama nu înțelegea nicicând asta.  Știam că va țipa, că-mi va pune întrebări, că se va purta cu mine ca și cu-n gunoi.

       — Ce ai, copilă? a răcnit balaurul, străpunzându-mi urechile și luându-mi plapuma de pe mine. Cu ce ești îmbrăcată, fato?! Unde ai fost?

        — Poți, te rog, măcar o dată-n toată viața mea, să mă lași în pace? am întrebat eu, cu fața scăldată-n lacrimi. Serios acum, nu sunt doar un gunoi! Am și eu o inimă! Sau, măcar, aveam...

         Am început să plâng și mai tare, afundându-mă în pernă, în timp ce mă lua sughițul. Inima mă durea, și-mi simțeam sângele înghețat circulând prin corpul plin de degerături.

        Atunci, într-un moment critic al vieții mele, în care simțeam cum viața se scurgea ușor din mine, totul a luat altă formă. Nu știam dacă era doar o fantezie a creierului meu, dar voiam să fie reală.

         Plapuma s-a așezat la loc, pe spatele meu, și s-a lipit de pielea rece. Am simțit o mână ce mi-a trecut prin păr și m-a mângâiat ușor pe spate, apoi o voce ireal de calmă a luat cuvântul:

         — Of, scumpo, eu chiar sunt o mamă groaznică, așa-i? Of... Știam de la început că nu voi fi bună într-un astfel de rol, iar, atunci când l-am primit și n-am fost în stare de nimic, am dat vina pe tine. La băieți este mult mai simplu, ei nu simt atâtea pe cât simțim noi, sau, dacă simt, nu-și manifestă atât de mult emoțiile. Ei pot trece peste. Ei pot avea oricâte iubite, fără să le pese, cu adevărat, de ele. Dar fetele sunt altfel... mai gingașe, mai plăpânde. Nu pot accepta să ia totul de la început într-un scurt timp, fiindcă, la ele, totul este calculat. Iar, în momente dintr-astea, când totul ia o întorsătură oribilă, ele nu pot să spună "ah, dar oricum nu-mi plăcea de el...". Ele vor suferi mereu, în inima lor. De aceea nu mi-am dorit fete, Guinevere. N-am vrut să ajungă ca mine, cu inima frântă. Am crezut că dacă nu te învăț ce este iubirea, dacă nu te fac să simți sentimentul, vei putea să trăiești fără ea. Acum îmi dau seama că tu, de fapt, tânjeai atât de mult după ea, încât durerea a fost mult mai aprigă, atunci când ai pierdut-o. Trebuia să văd... trebuia să fiu o mamă bună, iar eu n-am fost. Oare, m-ai putea ierta vreodată?

        Poate că tu, Darren, fiindcă nu știi ce este iubirea și nu știi cât doare, nu vei înțelege. Poate vei crede că a fost nebunesc din partea mea, poate chiar prostesc. Dar, scumpule, chiar am făcut-o. Chiar m-am ridicat, cu greu, de pe perna incredibil de udă, chiar m-am aplecat asupra ei și chiar am plâns în pieptul mamei mele, ca un copil ce nu-și găsește locul și are nevoie de iubire.