"Iubirea pe care o simt pentru tine a fost depusă în totalitate aici, pentru că inima mea nu știa cum să-ți spună în față..."
"Dar... cum vei reacționa? Oare m-ai putea iubi în ciuda esenței mele atât de îndepărtate de normalitatea lumii tale...
Bătăile inimii se aud de la kilometrii depărtare. Sunt atât de puternice, încât îmi distrug cutia toracică, într-un mod lent și dureros, ce-mi face sângele să clocotească. Capul îmi arde înecat în gânduri ce-mi sugrumă fiecare strop din umila mea ființă. Totul se învârte, nimic n-are farmec, gust sau logică. Sunt prins într-o plasă abisală și nu pot să scap, fiind învăluit de vrejuri ce-mi sfâșie carnea.
Fața fără sentimente nu trădează nimic. Nu are cui să se trădeze. Singura căreia pare să-i pese de starea mea este felia neagră de tort, ce stă nemâncată-n farfuria de plastic, în timp ce toți ceilalți dansează, se distrează, trăiesc. Eu mă uit la bomba de ciocolată din fața mea, nerostind vreun cuvânt omenesc. Nici măcar în gânduri. Lumea reală mi se pare atât de îndepărtată încât cred că nu mă voi mai întoarce vreodată acolo.
Și totuși, când Brad mă atinge ușor pe umăr, corpul meu mă forțează să revin la viață, să mă trezesc la realitate.
— Ești ok, frate? Nu pari deloc în apele tale. Și unde-i prințesita? I-ai spus, aşa-i? Acum ştie că nu o iubeşti şi că eşti îndrăgostit de altcineva.
Ah, el nu știe ce se-ntâmplă în inima mea. Nu știe cum ard, cum mă mistuie fiecare celulă, atom, sau moleculă. Nu-mi cunoaște durerea, nu poate simți lama ce-mi străpunge mușchii și-mi sfarmă oasele. Dar el este fratele meu de cruce, singurul care chiar poate să înțeleagă ce simt. De aceea, îmi fac curaj și, ascunzându-mi ochii în palme, îi împărtășesc:
— Ea era.
— Ce era? mă întreabă confuz.
— Tipa care mi-a trimis scrisoarea, îmi ridic capul și îl privesc în ochii mari și speriați. Ea... era Guinevere.
— Ceee? sare ca ars prietenul meu, făcând ochii cât cepele. Dar asta-i oribil! Oribil, oribil, oribil! Of, dar chiar nu pot să cred! După ce am pus atât de bine totul la cale, după ce am înscenat atât de bine acel apel telefonic fals, planul a decurs atât de perfect încât fata asta e convinsă că ești îndrăgostit până peste cap de alta, când acea alta este chiar ea?!
— Cam așa...
— Of, Darren, ești de groază! Trebuia să-mi pun dorința de a nu avea norocul tău în dragoste, la cât de praf ești în acest subiect. Și, acum, ce facem? Ea ce-a făcut?
— A plecat acasă...
— Atunci e perfect, mă întrerupe Brad, zâmbind aprins. Te duci după ea acasă și îi spui totul!
— Dar... ce crezi că va spune?
— Habar n-am cum va reacționa sau cât de supărată va fi pe tine, dar un lucru-ți spun sigur: trebuie să știe ce simți. De aceea, mișcă-ți odată fundul și pleacă!
În acel moment se întâmplă ceva total neașteptat. Mă ridic, îmi îmbrac geaca, iau haina uitată a fetei care mi-a furat inima și plec să mi-o recuperez, încercând să-i returnez ce-i aparține.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
