"Iubirea pe care o simt pentru tine a fost depusă în totalitate aici, pentru că inima mea nu știa cum să-ți spună în față..."
"Dar... cum vei reacționa? Oare m-ai putea iubi în ciuda esenței mele atât de îndepărtate de normalitatea lumii tale...
Încă o zi, încă un motiv de disperare. Fiecare clipă trece extrem de greu, fiecare minut pare o eternitate. Eu mă gândesc numai la tine, dar tu n-ai niciun motiv să te gândești la mine. Serios acum, cine se gândește la dobitocii care frâng inimi? Doar dobitocii se mai gândesc la cioburi și speră să le poată lipi.
Mă plimb pe hol, când aud o voce, una care mă trezește instant din hibernare. Mă întorc și simt cum un corp se lipește de mine, oferindu-mi căldură și fericire. Simt două mâini plăpânde în jurul meu, strângându-mă cu tandrețe. Mirosul de scorțișoară ce-mi desfundă nările este extrem de dulce, la fel ca și ființa ce mă ține-n brațe.
Stingher și extrem de încet, cu mâna tremurând, răspund îmbrățișării. Mă simt cuprins de o plăcere paradisiacă. Toate gândurile negativiste dispar în neant. Rămânem doar noi doi, singuri, de parcă toată școala s-ar evapora. Aș vrea să rămânem așa la nesfârșit.
Dar dorința nu mi se împlinește. Ea se desprinde, făcând un pas în spate. Palma ei îmi plesnește obrazul. Mă doare mai mult gestul, decât lovitura.
— Ești un prost, Darren! Un prost nesimțit și orb! Dar ești fluturele meu nesimțit și orb și n-am cum să nu te iubesc.
Și, în acel moment, privindu-i ochii ce-mi zâmbesc jucăuș, știu că stelele se alinează în favoarea mea.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
