Dᴇꜱᴛɪɴʏ ~Volumul ||~

~4.De Dragul Vremurilor Trecute ~

      4.De Dragul Vremurilor Trecute

-Dacă nu vi cu trofeul vei fi un om mort. Îmi spune Noah și încep sa rad.
-Decat sa pierd mai bine mor. Nu uita Noah, sunt regele curselor cu motoare, nimeni și nimic nu ma poate invinge.

   Ma bate pe umăr și eu ma așez la start. Am așteptat semnalul și am pornit în tromba. Eram numai eu si motorul. Am accelerat și am întrecut si ultimul inamic și am ajuns pe locul unu. Am trecut de linia de finiș și am coborât învingător.

-Pai un rege tot un rege rămâne nu? Ma întreabă Noah inmanandu-mi trofeul și cecul cu bani.
-Eu ți-am zis...

Un siroi de țipete de fete și aud și îmi intorc privirea. Am simntit ca vomit când am văzut grupul Kirei însă mai erau și fete frumoase pe langa ele.
  La aumomendat cineva a trecut de linia de finiș și toate fetele și băieții aclamau. Mi-am întors privirea și am văzut o fata. Chipul sau se înger m-a făcut pentru moment sa uit și cum ma cheamă iar ochii ei căprui sa ma pierd în ei. Parul sau blond ușor buclat ma făcea sa îmi pierd mințile. Cine e?

-Nu se poate! Îl aud pe Noah spunând și se îndreaptă spre fata.

-Anne? Întreabă el și ea își întoarce privirea. Erau amândoi șocați și nu înțelegeam ce se intampla.
-Noah?

  S-au apropiat încet și se uitau unul la altul. M-am dus lângă ei și ma uitam confuz.

-Noah, cine e ea?
-Este... Anne.

  Am înghițit in sec și încercam sa procesez. Anne?? Anne e asa frumoasa? Nu mi-o aminteam asa.

-Hasse? Întreabă ea mirata.
-În carne și oase.

-Nu credeam ca te voi mai vedea vreodată... Spune Noah.
-Nici eu... credeam ca a fost ultima data când va voi vedea.
-Tu ce cauți aici? O întreaba Noah și ma i-a prin surprindere.
-Adică?
-Adica ce cauți aici!
-M-am mutat de curând Noah. Ce s-a întâmplat?
-Un mare rahat Anne.

  Noah s-a urcat în mașină și a pornit în tromba. Îl știu, de obicei când începe se aibă sentimente se schimba și devine foarte rece.

-Ce are? Ma întreba Anne.
-Fiecare cu ale lui. Îți plac cursele din câte observ.
-Da, mai mult petru asta am venit. Nu voi sta prea mult.

  M-a luat în brate și am simntit câteva furnicături. Ce naiba?

-Mi-ați lipsit foarte mult. Sa nu ii spui lui Noah ce am zis.
-De ce?
-Vei vedea. Dar e mai bine asa..
-Încearcă sa stai departe de el... Ii spun.
-De ce?
-Doar fa-o! Ridic vocea.

   Ma urc pe motor și pornesc spre locul unde știu ca se afla Noah. În Black Snacks, barul celor mai rai și nemiloși mafioți din oraș. Când am ajuns am coborât și am întrat. Am simntit imediat mirosul de droguri și de bautură căci cam asta se face pe aici.
   Cum ma așteptam, Noah era pe canapea și se droga. Ce dracu mai i-a și de data asta.

-Hasse ce cauți aici? Ma întreba răstit când ma vede.
-Cred ca am aceeași întrebare pentru tine.
-Nu e treaba ta! Mai bine pleacă.
-Hă, ai văzut-o și acum te arunci repede pe bautur? . De cât timp ești aici? De 30 de minute? Ești deja beat și arăți ca dracu Noah.
-Și care e problema? Am altceva mai bun de făcut?
-Da!!! Trebuia sa ma duci la secția de politie și nu ma pot duce cu motorul fără permis idiotule!!! Chiar atât de retardat ești?
-Pleaca odată.

  Am ieșit puțin și am cautat numărul lui Anne asa ca am apelat-o.

-Alo? Întreabă ea.
-Anne...
-Hasse, tu ești?
-Da. Pot sa te rog ceva?
-Am putina treaba..
-Te rog, e urgent. Altfel nu te-aș fi sunat.
-Off, spune.
-Știi unde e Black Snacks?
-Da. De ce?
-Doar vino, Noah are nevoie de tine. Știu ce am zis mai devreme dar chiar e important.

  Am închis și am întrat înăuntru. Noah deja era mort de beat și drogat ca dracu. Jur ca uneori nu îl înțeleg. Urăsc sa îl vad asa. După câteva minute Anne a întrat în local. Părea deja familiarizata cu localul dar nu am băgat în seama. Când l-a văzut pe Noah privirea ei s-a schimbat radical.

-Ce s-a întâmplat cu el? Întreabă și se apropie de el.
-Ai grija de el, te rog...

  M-am pus într-un colt și i-am lăsat.

-Anne? O întreabă Noah și își ridica privirea.

~Noah~

-Sunt aici Noah... Imi spune și ma mângâie pe fata.
-Nu vroiam sa ma vezi asa... Îmi pare rău.
-E ok, nu-i bai. Vrei sa mergem acasă? Nu arăți prea bine.
-Cum vrei...

   M-a ajutat sa ma ridic și m-am sprijinit de ea pana la mașină.. S-a pus la volan și m-a dus acasă. Ma durea capul foarte tare și ma simțeam ca un ratat. Era atât de frumoasă și îmi venea sa o îmbrățișez și sa o sărut dar nu am putut. Pur și simplu nu am putut. Nu vreau sa ma creadă vreun disperat, nu ca nu as fii însă chiar nu vreau. Cumva vreau sa o îndepărtez pentru a  nu ma îndrăgostii de ea însă nici nu vreau sa fie departe. Nu mai înțeleg nimic însă acum ca este aici vreau sa ma bucur de ea, oricât de puțin ar dura. Pentru mine ar fi de ajuns.

-Iti aduc imediat un pahar cu apa.. Spune după ce ma ajuta sa ma așez pe canapea și cauta bucătăria. Când se întoarce se așează lângă mine 

-Ești mai bine? Ma întreabă.
-Nu prea. Mersii ca ai venit, nu trebuia.
-De dragul vremurilor trecute..
-A trecut prea mult timp însă...