~18. A Aflat Ca Suntem Verișoare ~

466 28 6
                                    

~18.A aflat ca suntem Verișoare~

"Anunț
Capitolul acesta și următorul  vor fi puțin mai încărcate de informații și probabil nu veți înțelege tot. Dacă aveți nelămuriri, întrebați în comentarii sau în privat, va voi răspunde
❤️ "

- Hasse nu ți-am spus pentru  ca știam
ca vei crede altceva! Spune și începe sa lacrimeze. Ma doare sa o vad asa însă mi-e greu sa o cred.
-Puteai sa îmi spui...aveam încredere în tine. Am crezut ca ești diferita.
-Nu ți-am spus pentru ca nu ma mândresc cu ea. Nu sunt ca ea Hasse. Nu te-aș folosi niciodată. De ce nu ma crezi?
-Pentru ca nu mai suport sa fiu mințit zilnic, ok? Știi ce frustrant e? Dacă ai vrut doar sa te răzbuni pe ea, ești exact ca Anne. Va folositi de oameni pentru propriile nevoi.
-Ma crezi ca ea? Uită-te în ochii mei și spune-mi ca vezi ce vezi atunci când o privești pe ea și jur ca nu te voi mai deranja vreodată.

  Mi-am ridicat privirea și ma uitam în ochii ei. M-a bufnit plânsul, normal ca nu vad ceea ce vad în Anne. Mi-am pus capul între genunchi, nu îmi place sa fiu asa.

-Hasse, tu plângi? Întreabă mirata însă nu ii răspund.

  Își pune mâinile micuțe în jurul meu și își lasă capul pe mine.

-Îmi pare atat de rău. Ma jur ca nu a fost nimic cu răutate. Trebuia sa îți spun dar mi-a fost frica ca ma vei crede ca ea, exact ce faci acum.

   S-a ridicat și atunci mi-am ridicat și eu privirea.

-Din cauza ta se întâmplă totul! Striga Aly la Anne.
-Stai în banca ta tocilaro. Striga Anne și îmi vine sa ii sar în cap.

-Ești de toată jena. Dacă Blue ar afla ce fel de copil are lângă el, te-ar abandona. Ești un mare eșec. Toată familia e atât de perfecta mai puțin tu. Tu ești oaia neagra și ne e rușine cu tine.

   Pot sa jur ca Anne se întristase pentru o secunda insa a ascuns repede asta.

-Dacă te prind ca ii zici lui tata, nu vei mai prinde ziua următoare.
-Tipic Anne, numai gura e de tine. Ești verișoara mea din păcate și te cunosc. Știu ca nu tu ești capul chestiei asteia. Dacă aveti tupeu, veniți mâine tu și ratatul care e în spatele tuturor chestiilor astea și după mai vorbim. Pana atunci, ma voi gândi la cea mai cruda răzbunare.

  Nu am mai văzut-o asa nervoasa niciodată. Știu ca nu e cea mai grava chestie pe care o putea ascunde dar mi-a promis ca îmi va spune totul. Nu pot sa cred ca le curge același sânge prin vene.
   Toată lumea plecase, mia puțin eu și Aly însă aveam nevoie sa ma gândesc asa ca am pornit spre casa.

-Hasse nu pleca... Striga Aly.
-Du-te acasă Alyson. Ii spun fără sa ma întorc.
-Cum sa ma duc acasă când știu ca ma urăști? Striga
-Nu te urăsc, vreau doar sa ma gândesc puțin. Ai grija pe drum, îmi dai mesaj când ajungi acasă.

   Am intrat în casa iar Noah nu era. Am mers în camera lui și era încuiat. Am vrut sa merg mai departe dar se auzea cum plângea și nu am putut sa nu încerc sa îl ajut.

-Noah deschide! Strig eu  de după ușa.
-Pleacă Hasse.
-Dacă nu deschizi sparg ușa, știi ca sunt in stare.

  Într-un final a deschis-o și el era pe jos. Îmi părea rău pentru el.

-Ma doare Hasse. Ma doare al dracu de tare, nu știu ce sa fac, ajută-mă.  Ma implora și ma durea și pe mine.
-Îmi pare rău Noah. Am încercat sa te previn. Chiar am încercat dar nu mai ascultat.
-Pentru ca mintea atât de bine și era atât de frumos totul. Părea adevărat și ma simțeam bine. Îmi pare rău că te-am dat la o parte. Sunt un frate groaznic..
-Nu spune asta...nu pot sa te iert în totalitate dar pot sa îți spun că Anne e jalnica dacă a dat cu piciorul în toată chestia asta. Ești un om minunat și o iubești practic de când ne-am mutat . Fiecare greșește dar ea va plăti amarnic Noah. Ma voi ocupa eu de asta.

M-am ridicat și am plecat în camera mea. Ma doare capul...

~Alyson~

  Ma durut, foarte rău. Știu ca eu am greșit și ma așteptam ca atunci când va afla sa îl doară dar voiam sa ii spun eu. Poate ca era diferit. Lacrimile s-au năpustit asupra mea și nu ma puteam abține. Probabil ma urăște și nu pot trai cu gândul asta. Nu știu cum mi-a intrat asa repede sub piele, nu am plans pentru nimeni niciodată..

  Când am ajuns acasă, pur și simplu m-am prăbușit la pamant și am început sa plâng. Mama a venit repede și era socata.

-Aly, ce s-a întâmplat? Striga și ma i-a în brate.
-A aflat mama... Ii spun și ea era nedumerita.
-Ce a aflat? Și cine?
-A aflat ca eu cu Anne suntrm verișoare... ma urăște. De ce ma simt asa? De ce ma doare atât de tare mama?
-Draga mea, nu te urăște. Are nevoie de puțin timp pentru ca e puțin șocat.
-Ba ma urăște, am putut simți asta în  privirea lui. Era rănit, i-am promis ca nu îl voi răni.
-Aly calmează-te. Promit ca o sa fie bine. O sa vina la tine, ai sa vezi în maxim doua zile va fi totul bine.  Cred ca te-ai îndrăgostit fata mea. Spune și ochii mei se deschid.
-Mersi mama.. Nu m-am îndrăgostit, nu are cum. Nici nu știu cum se simte.
-Ești fericita sa vezi persoana aia mai mult decât pe oricine altcineva. Simți fluturași în stomac de fiecare data când îl vezi sau îți vorbește. Zâmbetul lui te face sa te topesti imediat și simți ca ai nevoie de persoana aia lângă tine mereu . te gândești tot timpul la el și ești în stare sa faci orice pentru el.

   Asta înseamă ca eu m-am îndrăgostit de Hasse? Nu are cum...el ma vede ca pe o prietena. Nu ar fi cu o fata ca mine. Sunt prea banala, nu am nimic special.

-Ar trebui sa vorbești cu el. Spune mama.
-În niciun caz. Îl voi pierde... dacă nu am făcut-o deja, spun mai mult pentru mine.

  Mama oftează și renunță sa mai zică ceva. Ma mângâia pe par și cumva am adormit.
  Iesi din mintea mea Hasse....te rog.

Dᴇꜱᴛɪɴʏ ~Volumul ||~Where stories live. Discover now