Dᴇꜱᴛɪɴʏ ~Volumul ||~

~14. Ce Naiba Hasse!

  ~ 14.Ce naiba Hasse! ~

Era târziu, era foarte târziu iar eu încă eram pe străzile întunecate ale orașului. Ma gândeam, ma gândeam la tot ce a spus ea însă nu are dreptate. Nu prea vreau sa dau ochii cu Noah și nu știu unde sa ma duc.. Am stat puțin și am mediat asupra situației și tot ce mi-a venit în minte a fost Alison.

  Oarecum știam unde sta pentru ca m-am informat din nu știu ce motiv. Am ajuns în fata casei și am vrut sa bat la ușa dar m-am gândit ca poate părinții ei sunt acasă. Dacă ar fi după mine nu mi-ar pasa dar am nevoie de un loc unde sa stau deci..

  Am cautat fereastra ce da spre camera ei și am urcat în copac după care am sărit pe micul balcon. Am bătut în geam pana ce s-a trezit și se uita mirata  socata și puțin nervoasa la mine.

-Ce naiba Hasse! Ce cauți la ora asta aici? Nu vezi cât e ceasul?
-Ă, pot sa rămân aici? Nu prea vreau sa merg acasă. Știu ca e târziu dar chiar nu știam ce sa fac.

-Intra. Spune și își da ochii peste cap.

  Intru si începuse sa ploua foarte tare. Ai crede ca vine sfârșitul lumii.

-De ce nu vrei sa mergi acasă Hasse? Întreabă așezându-se pe pat.
-Nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
-Ba îmi vei spune acum pentru ca mâine cine știe ce stare vei avea și nu vreau sa ma injuri.

-La nabia . Nu sunt pregătit sa dau ochii cu Noah. Nu după sărutul cu Anne..
-A fost doar un sărut, nu e ca și cum sunteți împreună sau ceva.
-Nu dar Noah exagerează mult și vom ajunge la o cearta de zile mari.
-O sa ii treacă
-Poate... Dar va face tot posibilul sa se răzbune. Mereu a fost asa. Nu îl cunoști ca mine...
-Ai dreptatea ta dar cât crezi ce te vei putea ascunde?
-Ce crezi ca ar trebui sa fac? Ești fata, tu ai o gândire diferita.

  Nu am cerut sfatul nimănui pana acum însă nu știu ce sa fac iar Alison este ultima mea obțiune , poate pot profita puțin...

-Te duci acasă și încerci sa lămurești situația cu el. Nu îl lăsa să afle singur pentru ca va ieși mai rau .
-Ești sigura?
-Nu știu Hasse! Se rasteste. Încerca și ai sa vezi nu sunt psiholog nu știu ce sa fac mereu. Asta cred acum nu știu. Mergi pe riscul tău pana la urma.
-Scuze... Spun puțin trist. Voi dormi pe jos, mersi ca ma primești.

  Oftează și după își ridica privirea la mine.

-Nu e nevoie sa dormi pe jos pentru ca e destul de răcoare și nu am chef de un Hsse și moracanos și răcit. Spune și rade. Jumătate de pat e al meu, jumătate al tău, nu întrece limita. Incearca sa spună pe un ton amenințător  ridicând degetul dar eu încep sa rad.

-Vorbesc serios Hasse! Spune și începe sa rada si ea.
-Am înțeles șefa!

  M-am pus pe partea stânga a patului și am încercat sa atipesc.
  De dimineață când m-am trezit dormeam îmbrățișati. M-am ridicat brusc și m-am pus la marginea patului cu, capul în mâini.

-Ce s-a întâmplat? Întreabă adormita.
-Nimic.
-Parca trebuia sa stai pe partea ta.. Spune și pun pariu ca zâmbește.
-Puteai sa te muti de lângă mine.
-Nu voiam sa te trezesc.
-Cred ca trebuie sa plec. Deja te-am deranjat destul. Spun și ma întorc cu fata spre ea.
-Nu ma deranjezi dar dacă chiar vrei sa pleci nu te pot tine pe loc. În caz ca ai nevoie de cineva sunt aici ca să știi.
-Mersii.
-Nu ma voi obișnui niciodată cu mulțumirile tale. Spune și se culca înapoi.

   Sincer nici eu.. Spun mai mult pentru mine. Mi-am luat tricoul pe mine și am plecat acasă. Încă ploua și deja eram ud fleasca.
  Când am ajuns am intrat în sufragerie și totul era răvășit. Erau multe sticle goale de bere, vin, vodka, pahare goale aruncate peste tot, cred ca Noah a dat o petrecere..

-Hasse? Spune el amețit.
-Da Noah... Spun fără sa ma uit la el.
-Ai venit? Spune surprins.
-Aparent da.
-Unde ai fost, mi-a zis doctorul ca ai plecat și ca nu te-ai mai întors, am fost îngrijorat.
-Atât de îngrijorat încât ai dat o petrecere? Foarte amuzant Noah.
-Nu e vina mea. Tu ma gonesti mereu din viata ta! Începe sa strige și se dezechilibrează.
-Stai jos Noah, nu vreau sa cazi pe jos.
-De parca ți-ar pasa.
-Cum poți fi asa ? A fost o idee proasta sa vin acasă.
-Atunci pleacă! Striga

   Ies pe ușa și Anne împreună cu câteva persoane au intrat în casa.
   Ma pregăteam sa urc pe motor însă strigatul lui Noah m-a făcut sa ma opresc. Știu doar ca era nervos, mai nervos ca niciodată și avea o manie în el de te sperie.

-Cum ai putut? Striga și sare pe mine.
-Noah încetează! Strig.

   A început sa îmi dea pumni și sa ma lovească fără oprire.

-Cum sa o săruți? Cum sa îmi faci asta ?

  Îmi daduse sângele și am început sa ii dau și eu pumni.

-E doar un sărut!
-Minți! Mereu ai plăcut-o!

  Zâmbeam, zâmbeam ca un psihopat în timp ce sângele tasnea din mine și asta îl făcea și mai nervos.

-Nu vreau sa ma gândesc dacă făceam mai mult. Spun și rad. Poate ar trebui sa încerc..

  Știu doar ca pumnul asta a fost cel care mi-a pus capac pentru ca, totul s-a oprit.