Make me | 2

Capitolul 82

"Așezați-vă, vă rog." Directoarea ne-a îndrumat, arătând cu mâna spre scaunele din biroul ei, în timp ce aceasta își ocupa locul de pe scaunul de la birou.

"Nu mă așez pentru că nu stau mai mult de cinci minute." Lucas, așa cum mă și așteptam, îi răspunde. Nici măcar nu știu ce îl irită într-atât. Probabil că pe lângă că a venit gata enervat și prost dispus, au mai intervenit și lucrurile acestea.

Directoarea se uită mustrător la el, căci dintre noi trei el a fost singurul arțăgos care nu s-a așezat și nici nu va avea de gând să se așeze.

"Chiar nu îți înțeleg comportamentul acesta impertinent. Te afli aici din cauza ta." Mătușa lui îl privi cumva superior, sporindu-i nervii lui Lucas pe măsură ce cuvintele îi părăseau gura. Mi-am găsit locul în scaun, deși stăteam puțin prea țeapănă din cauza tensiunii din aer.

Nu am fost niciodată dusă la directoare, trebuia să prind și eu cumva ocazia aceasta.

"Din cauza mea? Tu ai fost cea care ne-a chemat aici." Lucas i-a răspuns fără vreo jenă și nu și-a mascat deloc faptul că cei doi nu sunt străini.

"Iar asta pentru că îmi hărțuiai unul dintre elevii mei!" Nici directoarea nu s-a lăsat mai prejos, strângându-și pumnul care se odihnea pe birou.

"Nu mă hărțuia." Ethan, pentru prima oară, a spus ceva bun, surprinzându-ne chiar pe toți. "A fost doar o neînțelegere." A continuat, nepărăsindu-i o clipă ochii directoarei.

"Măcar nu am plecat cu impresia că ești chiar inutil." Lucas îi comentează acestuia, apoi începe să își maseze fruntea cu degetele și să își strângă ochii.

"Hei, calmează-te..." Mi-am așezat mâna pe piciorul lui, încercând să îi distrag atenția ca să îl fac să se calmeze, căci nu aș vrea să pățească ceva mult mai grav din cauza situației urâte în care ne aflăm.

"Ei bine, cine se oferă să dea explicații?" Directoarea ignoră starea lui Lucas, fluturându-și frizura din cauza mișcărilor bruște.

"Tu nu pricepi că nu sunt explicații?" Lucas a izbucnit din nou, iar privirea femeii se înăspri și mai mult.

"Lucas, nu-ți permit să îmi vorbești în felul ăsta! Dacă tu ai impresia că poți intra aici și să faci ce vrei, te înșeli amarnic. Fiecare faptă are consecințe, fie că îți convine, fie că nu." A capitulat ea, crezând că tot argumentul i-a căzut la picioare. Eu și Ethan parcă nici nu existam în cameră, sau cel puțin eu eram cea mai invizibilă, căci directoarea îi mai arunca priviri îngrijorate lui Ethan din când în când.

"Déjame en paz, tengo el derecho de negarme a explicar. Punto!" Când Lucas i-a răspuns în spaniolă de parcă așa i-ar fi mai ușor să comunice cu ea, fața lui Ethan devenise mai confuză ca niciodată, nu pricepea o iotă din ce se întâmpla în jurul lui.

"Mi conversación contigo termina aquí. Eres libre de irte, pero los dos se quedarán." Directoarea și-a încrucișat degetele pe birou și s-a uitat pentru prima oară în mod direct la mine.

"No me jodas! ¡Sólo estoy tratando de apresurar las cosas!" Lucas i-a răspuns înapoi răstit, dar directoarea l-a ignorat complet și mi-a zâmbit mie fals.

"Domnișoară Alcott, ești nou venită aici, de aceea tind să cred că nu ai vrea să îți începi anul cu probleme din cauza temperamentului lui Lucas. Iar Ethan, ei bine pe tine te cunosc deja de ani buni, de asta mă îndoiesc că tu ai fi fost cel care a stârnit tot conflictul." Ethan nu a spus nimic, ci doar a zâmbit strâmb și și-a scărpinat jenat tâmplele.