Make me | 2

Kayla

"Cum se face că ai apelat la mine? De când ți-ai găsit o prietenă nouă, numai cu mine nu stai." M-am uitat în reproș la Travis în timp ce născocea replici cu care să-mi scoată ochii pentru faptul că nu ne-am mai văzut de ceva vreme. Dacă are de gând să se poarte în felul ăsta tot drumul spre casă, am să regret că l-am sunat.

"Nu-i adevărat, ești tu dramatic." Mi-am dat ochii peste cap, împingându-mi manualele în dulap.

"Ah, da? Atunci spune-mi unde-i Mia." Și-a încrucișat brațele la piept, privindu-mă cu o mină critică.

"Mia nu e la școală azi." Am trântit ușa dulapului, ridicându-mi geanta de pe jos.

"Vezi?! Sunt abia a doua opțiune, m-ai sunat doar pentru că ea nu e la școală."

"Vrei să încetezi? Nu-i așa. Ești vărul meu, nici dacă aș vrea nu te-aș putea pune drept a doua opțiune. De fapt, mă faci să vorbesc prostii. Nimeni nu e o opțiune pentru mine!"

Mi-am așezat geanta pe umăr și am trecut pe lângă Travis cu o expresie iritată. Nu vreau să-l aud în continuu plângându-se despre cum se simte abandonat de mine. Travis are o grămadă de prieteni cu care stă iar pe mine nu mă cheamă, așa că aș putea să-i reproșez același lucru.

"Ok, dar..."

"Niciun dar, discuția asta se încheie aici." Mi s-a alăturat pe holul aglomerat, încercând să evite să-și lovească umărul de cei pe lângă care treceam.

"Bine." A oftat. "Ce faci weekend-ul ăsta? Vii la petrecerea lui Chris?" Mă bucur că a schimbat subiectul.

"Nu, nu prea cred. Nu prea am chef de nicio petrecere." Să fiu sinceră, nu prea am chef de absolut nimic. Mă simt atât de deconectată.

"Cum așa? O să fie tare."

"De ce? Pentru că te vei îmbăta din nou și va trebui să am grijă de tine?" L-am tachinat, iar Travis s-a strâmbat precum un țânc, imitându-mă.

"Cineva s-a trezit cu fața la cearșaf." M-a înghiontit cu cotul. Nu m-am trezit cu fața la cearșaf, sunt doar întoarsă puțin pe dos.

"Am avut o săptămână lungă, asta-i tot." Mi-am trecut degetele prin păr, lăsându-l pe Travis să deschidă ușa de la ieșire pentru mine.

"Mie îmi spui? Sunt așa fericit că azi e vineri." Am chicotit, dar chicotul meu s-a oprit imediat ce ochii mei au întâlnit niște piercing-uri, o pereche de ochi albaștri și niște haine negre. Într-un singur cuvânt, Nathan.

Inima mi s-a oprit în piept, surprinsă la rândul ei din cauza faptului că Nathan i-a sărit în acest fel în cale. Urăsc faptul că îmi provoacă schimbări de temperatură a corpului radicale atunci când e atât de aproape, și sinceră să fiu, îmi cam lipsea.

Nu l-am văzut toată săptămâna, iar asta pentru că n-a venit la școală. Duminică am avut o ceartă destul de urâtă cu el iar asta pentru că și-a schimbat starea într-una oribilă atunci când l-am întrebat despre fosta lui iubită, Allison, dacă nu mă înșel. Nu am vrut să îl fac să se simtă rău sau să par băgăcioasă, încercam pur și simplu să-l cunosc mai bine și să comunicăm. Nu știam că subiectul ăsta e atât de delicat, căci dacă știam că va reacționa în felul ăla, nu l-aș fi întrebat.

E atât de greu să înveți să ai un comportament diferit cu o persoană față de restul. Nu complet diferit, dar din multe puncte de vedere, Nathan îmi pune răbdarea la încercare. A trebuit să aud tot felul de insulte despre cât de băgăcioasă sunt și am îndurat umilința de a mă da afară din casa lui. Am fost atât de rănită și dezamăgită de ieșirea pe care o avusese încât nu m-am descurcat să mă simt bine toată săptămâna. Mia a observat starea mea, dar n-a pus nicio întrebare și nici nu a încercat să afle, de parcă s-a prins deja.