Make me | 2

Capitolul 101

Pot pune pariu că l-am auzit pe Lucas înghițind în sec, iar în secunda următoare, i-am imitat acțiunea.

În capul meu se derula în continuu cuvântul spus de Lucas: Pápa.

Nu știam ce ar fi trebuit să fac și nu aveam idee ce avea să se întâmple în următoarele minute, iar timpul părea că stă pur și simplu pe loc.

"Cum...ce naiba?" Lui Lucas îi ieșeau cu greu cuvintele pe gură, fiind mai împânzit decât a fost vreodată. Nu-l condamn.

"Ce faci în Spania?" Tatăl său nu e atât de împânzit încât să nu poată avea reacție. Accentul său latin cu care vorbește e puternic și absolut imposibil de ignorat, dar deloc deranjabil, ba chiar sună atrăgător. Ochii săi sunt lărgiți și șocați, iar tensiunea pe care o emană e densă, dar nu este copleșit de situație.

"Ce? Eu ce fac în Spania? Tu ce faci în Spania?!" Tonul lui Lucas s-a ridicat, dând semnale că situație nu este preferata lui.

Tatăl său a oftat din toți rărunchii, fără să îi dea un răspuns, părând că întrebarea nici nu a fost auzită.

Când și-a ațintit privirea pe mine, inima a început să pompeze dureros de tare în piept. De la mine, ochii săi au coborât spre mâna mea și a lui Lucas împreunate, tresărindu-i o încruntătură mică între sprâncene.

"Es ella tu novia?" Brusc, bărbatul își schimbase limba în care comunică, și nu sunt sigură dacă a făcut asta ca să nu înțeleg eu sau îi este mai ușor să folosească limba spaniolă.
(traducere: este iubita ta?*)

Nu sunt sigură ce l-a întrebat, dar faptul că în secunda următoare Lucas mi-a dat drumul mâini și a refuzat să o mai țină, m-a blocat de tot.

"No, ella no es mi novia... Es solo una amiga." I-a răspuns reținut. Mă oftic în sinea mea pentru că nu înțeleg ce se întâmplă și nimeni nu pare dornic să-mi explice. Nu pricep de ce brusc Lucas îmi evită privirea și de ce mi-a dat drumul mâinii, preferând să-și îndese pumnii în buzunarele gecii sale.
(traducere: Nu, nu e iubita mea...E doar o amică.)

Bărbatul s-a uitat lung la mine, analizându-mi trăsăturile feței. Mi-a zâmbit strâmb și surprinzându-mă, și-a întins mâna spre mine.

"Federico, tatăl lui Lucas." În momentul în care s-a prezentat, parcă am coborât cu picioarele pe pământ și am început să fiu conștientă de ceea ce se petrecea în jurul meu.

Am început să îi analizez figura sa cu un entuziasm ciudat, iar asta se poate datora faptului că întotdeauna mi-am dorit să îl întâlnesc pe tatăl său, care, până acum câteva minute, era o enigmă.

Federico e exact așa cum îmi imaginam, doar că ceva mai îmbunătățit. Părul său negru este tuns îngrijit și aranjat într-un mod elegant, iar barba care îi acoperă anumite porțiuni ale feței este estetică. Ochii săi luminați de o lumină artificială afișează un verde extrem de închis, dar care sunt destul de sigură că este identic cu cel a lui Lucas. Fața ovală, bărbie ascuțită, nas drept și câteva riduri care îi arată vârsta într-o oarecare măsură.

Federico este de aceeași înălțime cu Lucas și Nathan, explicându-se foarte clar de la cine au moștenit amândoi acest lucru. Corpul său bine proporționat este îmbrăcat într-un costum mult prea elegant și sofisticat pentru o simplă plimbare, iar pe umerii săi lați atârnă un palton negru dichisit. Este un bărbat atrăgător, precum mă așteptam, de altfel.

"Încântată. Eu sunt Mia, iubita lui Lucas." M-am prezentat, trezindu-i un rânjet bărbatului care își mutase privirea pe Lucas.

"No sabe de qué está hablando." Lucas a intervenit în spaniolă, și aproape că m-a făcut să-i spun să folosească numai limba engleză când eu sunt în preajmă pentru că așa este politicos. "Mia, du-te înapoi la hotel, o să iau mâncare și o să vin." După mult timp, s-a uitat la mine, dar nu am recunoscut ceva din privirea lui. Răceala.
(traducere: Nu știe despre ce vorbește.)