Brunetul. (boyxboy)

Capitolul 1

-Ryan! Ma strigă America de la parter.
Cobor confuz jos si raman surprins cand o vad de mână cu cineva. Erau un tip usor mai scund decât mine, brunet si cu ochii albastri. Ma priveste dezinteresat si isi muta centrul de greutate pe celălat picior.
-Cine mai este si asta? O intreb pe sor-mea si imi bag mainile in san, plimbandu-mi privirea peste corpul necunoscutului.
-E iubitul meu, imi reproșa blonda ca si cand ar fi trebuit deja să stiu asta.
-Seko, zice el si isi întinde mâna.
Dau mâna cu el si bat din picior.
-Il vad pentru prima dată, ii spun surorii mele care ma privea exasperata.
-Ce e vina mea ca nu esti tu atent la oameni. Este din acelasi lucru precum noi doi, imi zice ea privindu-ma cu superioritate.
-Mă rog, spun neinteresat si ma întorc pe călcâie.
-Nici nu iti pasă, se aude vocea Americii plangandu-se.
-Scuze ca nu sunt fratele perfect, ii răspund sarcastic și ma urc la etaj, intrând în camera mea.
Trântesc ușa și ma dezbrac. Imi arunc tricoul pe jos si deconectez lumina, aruncandu-ma in pat.
Dacă îi aud cum si-o trag, ma jur ca ma duc a doua zi si ii rup picioarele. Sa nu dorm din cauza lui, asta-mi mai trebuie.
Trag plapuma peste cap.

~

Ma trezesc adormit si cobor la parter. Acolo stăteau ai mei, mama gatind si tata pe telefon. Ii salut si ma asez langa tata, motaind.
-N-ai dormit bine? Intreaba bărbatul de lângă mine, ridicandu-si privirea din telefon.
-Pe dracu, nu m-a prins somnul, zic si ma întind, gemand satisfăcut.
-Limbajul, remarcă mama iar eu chicotesc.
În bucătărie intra si America, tarandu-l pe brunet dupa ea. Incerc sa imi aduc aminte numele, dar cumva nu reusesc. Spre fericirea mea si a tuturor, nu am auzit nimic noaptea trecută.
-Neata, face blonda asezandu-se la masă.
Iau un biscuit si il mușc, privindu-l urat pe brunet. Putea sa plece acasă. Mai mult ma enerva prezența lui aici.
-Chiar faceti un cuplu drăguț, ii complementează mama zâmbind larg.
-Seko e usor timid, dar lasa ca rezolvam, spuse America râzând.
Seko? Chiar trebuie sa nu uit numele.
-Esti tu bărbatul din relație, ii zic aruncandu-i o privire pe furiș blondei care voia sa ma omoare doar cu privirea.
Seko nici nu ne privea. Se uita pierdut in podea, în timp ce își frământa degetele. Înghite în sec si isi mușcă buza.
-Cred ca plec, zice el si se ridică la masă. Ma grăbesc, scuze, spune si coboară de pe scaun.
-Seko, nu il asculta pe imbecilul ăsta, zice America urmandu-l.
-Nu, chiar mă grăbesc. Nu are nici o treaba cu fratele tau. Oricum nu este așa de greu de evitat, spune el ultima partea mai mult pentru sine. La revedere, adaugă si iese din camera cu America pe urmele lui.
Strang biscuitul in palmă. Usor de evitat? Sa văd cum o sa ma evite.
-Nu fi dur cu el, zice tata. Oricum nu este chiar genul Americii. Nu are rost sa ne stresam. Lasă timpul sa rezolve, continuă bărbatul și isi rezama capul in palma, privind ecranul luminos al telefonului.
Timpul ca timpul.

~

Ma plimb prin școală, în timp ce discut cu ceva tipă. Se legase de mine fara motiv, iar pe mine deja ma irita.
-Iubito, daca vrei fututa, poti sa te duci la altcineva ca nu esti pe gustul meu, ii replic răutăcios iar ea ma privi perplexă câteva secunde.
-Esti un...un bou!spune si se intoarce pe călcâie, plecând rusinata cu pasi apăsați.
-Inventează ceva mai nou, strig dupa ea apoi imi continui drumul spre parcare.
Ajungând, imi scot cheile din buzunar. Dau sa deschid mașina, dar observ câțiva băieți ce se certau.
Curios, ma apropii de ei si vad cum il băteau pe..Jake sau cum il chema. Pe brunetul ăla mai exact.
-Băieți, ați pierdut ceva? Intreb si imi trec o mână prin par.
Imi ridic o sprânceana, uitandu-ma la toti de aici. Erau cu 2 ani mai mici ca mine, insa nu erau nici primul an.
-Nah, doar un boboc, replică unul mai curajos.
-Sunteți idioți? Intreb iritat. 5 contra unui boboc? Vă faceți mai de cacat așa, le zic si il ajut pe brunet sa se adune de pe podea.
-De când tu ii ajuți pe ăștia din primul an?
-Asa curios esti sa ne vedem doar noi doi? Sau mai exact, eu si tu cu nasul spart daca nu dispari.
-E doar un tâmpit din primul an.
-Vrei sa iti aduc aminte cine era anul trecut primul an? Le raspund si imi dau ochii peste cap.
Băieții pleaca nemulțumiți bombanind. Raman doar eu cu Jale sau cum il chema.
-Merci, murmura el prinzandu-se de brațul meu si ridicandu-se in picioare.
-Nu las pe altii sa te bată inainte s-o fac eu, ii răspund si schițez un zâmbet demonstrativ.
El isi da ochii peste cap.
-Hai te duc acasă. Intra in mașină pana nu ma razgandesc.
Brunetul nu sta mult sa se gândească si intra in mașină.
-Nu vei avea probleme? Intreaba el imediat după ce pornesc mașină.
-Probleme cu ce? Intreb amuzat.
-Cu tipii aia. Sunt 5 si tu esti 1.
-Tipii ăia sunt anul 2. Ii pui la pământ cu ochii închiși. Plus ca am si eu prietenii mei, ii răspund aruncându-i o privire.
-Oh, zice ducandu-si o suvita de par dupa ureche.
Ce a văzut America la ăsta? E si mai mic ca ea. Cu 1 an, nu mult, dar e mai mic. Plus ca e al dracului de timid si nici nu se apără macar pe el.
-Uhm si de ce sunteti împreună, Kale? Il intreb dupa o pauza de cateva secunde.
-Kale? Intreaba confuz.
-Cum te numești. Nu sunt atat de bun la memorat nume, il informez.
-Seko, murmură.
-Seko sa fie. Deci?
-Nu știu. Am făcut de câteva ori proiecte împreună si ea m-a întrebat dacă vreau sa fim împreună. Și am zis daca vrea ea...spune el si isi mușcă obrajul, parca simtindu-se vinovat.
Clar nu este pentru sentimente. America este o fată tipică pentru care acțiunile conteaza enorm. Și cum a zis tata, ăsta nu este clar genul ei.
Mă întreb care o fi motivul ei adevărat, insa la cum o stiu, daca insist nu voi primi absolut nimic din partea ei.
-Drăguț, zic sarcastic pufnind.
Opresc mașina în fața unei case destul de mare. Nu era nici ceva modest, nici ceva extravagant.
-Aici? Întreb și el da pozitiv din cap.
-Mulțumesc ca m-ai adus și ca m-ai salvat, spuse el timid si deschide ușa mașinii.
Il apuc de mână, tragandu-l langa mine. Imi apropii fața exagerat de mult de a lui, simtindu-i respiratia mentolata pe obrajii mei. Ma privea usor speriat si confuz. Il privesc in ochi, rămânând surprins la ce culoare deschisă si frumoasa aveau. Nu puteai nega ca avea niste ochi superbi.
La cum tremură, am impresia ca ii este frica de mine. I-o fi?
Ii dau drumul mâinii si imi lipesc spatele de scaunul meu.
-Ne mai vedem, zic si el tranteste usa.
-Pa, veni si raspunsul lui sec.
Pornesc mașina, conducând pana acasă. Ceva imi zicea ca ochii ăia nu vor iesi prea repede din mintea mea.