Brunetul. (boyxboy)

Capitolul 16

Mă trezesc dimineața, gadilat de parul lui Jason. Ma întorc si mârâi nemulțumit cand observ ora. De ce matematica trebuie sa fie prima oră?
Ma ridic pe marginea patului, aruncandu-i o privire fugara satenului care încă dormea, înainte sa fug in baie.
Fac un duș scurt si revin in cameră cu un prosop in jurul meu. Iau un tricou alb si niste blugi repede pe care ii imbrac la nimereală.
-Ce dracu...mormaie Jason si se foieste in pat, ridicandu-se in fund.
-'Neața, dulceață, pufnesc amuzat.
-Ce oră e? Zice el somnoros, intorcandu-se spre ceas.
-7 si 50.
-Doamne, ai temperatură? Ce e cu tine treaz la ora asta? Mormăie, aruncandu-se printre perne.
-Revin într-o oră. Ti-am zis ieri ca azi ma duc la matematică.
-Ai învățat prima data in viața și chiar vrei sa vezi cum ai dat fail?
Iau o perna si o arunc in el, dânsul râzând usor.
-Bucura-te pentru prietenul tău, nesimtitule.
-Bine, dulceață, zice el pe o voce mieroasa si strânge perna in brațe.
-Tu nu te trezești? Îmi arcuiesc o sprânceana.
-Ai tăi nu sunt acasă, iar America nu imi va zice nimic, spune satenul cu capul in pernă.
-Nu ii pasa nimănui daca vei dormi. Mă refeream daca vii la școală?
-Știi drumul si fara mine, imi răspunse.
-Chiar arăți amuzant imbracat in tricoul meu cu perna aia in brațe, chicotesc si fara sa ma gandesc de 2 ori, scot telefonul si ii fac o poza.
-Sunt prea drăguț, nu?
-Aha. Acum fug, reusesc eu sa ii spun inainte sa părăsesc camera, chinuindu-ma sa ma incalt.
Sar in masina. O pornesc si conduc pana la scoala.
După numărul elevilor de afară, însemna că sunase de ceva timp, deoarece nu era nici dracu afară.
Intru in scoala, plimbandu-mi privirea peste cifrul fiecărui cabinet. Ajungând la numărul 47, împing ușa fara sa bat.
-Bună dimineața, zic cu glas tare, înainte să mă așez în prima bancă.
-Nu iti ceri scuze pentru întârziere? Pufnește profa.
-Asta-i întârziere? Intreb amuzat. Bucurati-va ca am ajuns atat de devreme, ii spun clar.
Ea își dă ochii peste cap si împinse testul meu la marginea catedrei.
-Vino si ia-l, isi aranjează ochelarii si evită să mă privească în ochi.
Mă ridic si cu pasi mici ma apropii de catedră.
-Mi-l dati si pe al lui Jason? Ăăă...e bolnav si nu poate veni.
Ea nu zice nimic si mi-l tranti si pe cel al satenului.
Ridic foaia si ranjesc cand vad un 10 scris cu roșu pe hârtia mea.
-Chiar ma intreb de la cine ai copiat, spune ea numai pentru sine.
Decid să nu o ascult. M-ar fi enervat demult, însă în sfârșit luasem si eu un 10 la test. Si inca la ce test.
Întorc si foaia lui Jason, plimbându-mi privirea peste nota de 6 scrisă perfect caligrafic. Merge. Ba nu, fuge. După nenumărați de 2 si 3 din milă, luasem primul meu 10.
Ma întorc în banca mea.
Femeia încerca să ne învețe noua temă, dar țineam neapărat să mă laud.
Eu: *trimite o poza* HAHAHA
Jason: ce? M ai trezit idiotule CUM AI 10 WHAT  CAND TE-AI CULCAT CU PROFA.
Eu: am invatat, stii si tu
Jason: suna prea ciudat pentru tine. Ai invatat, ai luat 10 la test, te-ai dus la școală de buna voie...Ce dracu?
Eu: Te-ai trezit?
Jason: aha dupa tine fix sa dorm mai pot. Dacă te faci tocilar, nu mai vorbesc cu tine.
Eu: iti plac doar baietii răi?
Jason: sunt topit, știi.
-Fără telefon la orele mele, mârâie femeia si mi-l lua din mână.
Mi-l iau inapoi si il arunc in buzunarul pantalonilor.
-Nu ma interesează, ii zic sincer si imi bag mainile in sân.
-Ești un nesimțit. Voi dovedi că ai copiat testul ăla nenorocit.
-Uitati-va pe camere, nu imi pasă. Nu am copiat nimic, pufnesc nervos si iritat.
-Esti doar un copil mediocru. Mi-e milă de părinții tăi. Distrugi tot, punctă lipindu-si degetul arătător de pieptul meu.
Mă ridic in picioare, folosindu-ma de înălțime sa par mai intimidant.
-Cel puțin eu nu am ajuns profesor, raspund răutăcios, părăsind clasa, urmărit de susoteli si privirile care mă sorbeau ale fetelor.
Mă irita absolut tot. Mai ales idioata asta.
Trântesc ușa evitând privirea plina de furie a femeii. Ies din școală și tastez rapid.
Eu: cum omor pe cineva încât sa pară sinucid?
Jason: lasă că profa moare si fara ajutorul tau lol.
Chicotesc la raspunsul lui si zambesc involuntar.
Chiar imi făcea ziua mai bună.
Ma urc in mașină și inainte sa ajung acasa, opresc la un magazin. Iau înghețată de caise, preferata lui Jason. Chipsuri, bere, ciocolată si alte prostii.
Achit totul si asez frumos pe bancheta din spate a mașinii.
Atunci când nu poti fi tu fericit, încearcă să îi faci pe alții să fie. Soarele va răsări pe strada altora, iar uneori câteva raze se vor ivi si pe strada ta. Nu trebuie sa fie neapărat soarele tău. Pentru ca zâmbetul lui te va lumina si pe tine. Indiferent de cui ii este destinat zâmbetul.
Si deși uneori simti ca te spargi, deoarece el niciodata nu s-a gandit la tine cand zâmbește. Niciodată nu iti va aseza o suvita de par dupa ureche și va zâmbi subit. Niciodată nu te va îmbrățișa. Si niciodata nu va simti la fel ce simti tu, întotdeauna va fi acolo.
Chiar dacă niciodata nu va fi acolo pentru tine.
Deoarece el este universul pentru tine, iar tu nu esti universul nimănui.

Și totuși zâmbește.
El te iubește.
Ca prieten.