Brunetul. (boyxboy)

Capitolul 19

Mă uit agitat in oglinda.
-Dacă știam ca va fi atat de complicat, nu mă băgam, mă plâng și ma întorc spre saten.
El stătea întins pe patul meu, jucandu-se pe telefon.
-Nu ti-ai legat bine cravata, imi remarcă arătând cu degetul spre cravată.
Ma strâmb.
-Am încercat, mormăi sub nas si mi-o dezleg, încercând să o leg mai bine.
Se dă jos din pat si vine langa mine. Imi ia cravata in mâna si se uita la mine in ochi.
-Uita-te atent si învață, imi spune si ma ajută.
-Mulțumesc, chicotesc admirandu-ma in oglindă.
-Te îmbraci mai greu decat o fată, spune si rade.
-Cine zice. Oricum, ești sigur că vrei sa vii? Adică data trecută...stii, spun nesigur.
El surâde si iese afară din cameră, urmat de mine.
-Am fost de multe ori la teatru si nu mi-s-a întâmplat nimic inainte. Doar pe scenă am atacuri de panică.
Coboram la etaj, unde era mama.
-Noi plecăm, spun grăbit.
-Succes! Striga ea fugitiv in timp ce noi iesim pe ușă.
Intru in mașină, iar Jason se așează pe locul pasagerului. Pornesc mașina și conduc liniștit pana la școală.
-Am emotii, recunosc atunci cand ajungem.
-E doar un spectacol, nu te îngrijora.
-Dar vor fi multi oameni.
-Uita-te doar la mine si prefa-te ca nu este altcineva in sala, zice in timp ce iesim din mașină.
Oricum doar la tine ma uitam indiferent de situație.
Încui mașina și ma întorc spre el.
-Poate ma prefac ca leșin, chicotesc si el mă inghionteste cu cotul.
Intrăm în școală.
Era destul de multă forfotă. Simteam ca gulerul cămășii ma gâtuia. Imi deschei primul nastur.
-Succes, strigară niste elevi din primul an.
Le flutur din mână în semn de mulțumesc.
-Tu nu trebuia sa te odihnești? Apare America de dracu stie unde arătând spre Jason.
-M-am odihnit, zice el.
-Oricum, Jason, trebuia sa vorbesc cu tine, spune luandu-l de mână.
Gelozia din mine ma împingea sa ii urmez, dar cumva ma stapaneam.
-Ryan, se mai gasi o fata sa vina la mine.
Imi ridic sprânceana, privind-o.
-Succes, chicoti si isi duce o suvita de par dupa ureche.
-Multumesc, incerc sa fiu politicos si incerc sa fug.
-Apropo, poate dupa spectacol, iesim si noi la un suc? Intreaba ea apucandu-ma de mână și intorcandu-ma spre ea.
-Mai văd, zic stânjenit.
Puteam sa fiu răutăcios si sa o trimit dracului in secunda 2, doar ca incercam din răsputeri să nu fac vreo scenă. Dacă era sa fiu nervos, precis ma duceam dracu dupa Jason. Nu vreau asta. Poate, doamne fereste, ii prindeam in timp ce se sărută.
Ea imi raspunse cu un zâmbet.
Intru in sală, care era goală. Accesul era inca interzis pentru spectatori.
-Ryan, ai repetat versurile? Intreaba femeia, privindu-ma agitată.
Dau din cap.
-Dacă e ceva, improvizez, o asigur. Stiu povestea.
Ea pufni ușurată si fugi la celălat bărbat.
El juca rolul pe care Jason trebuia sa il joace.
Imi privesc ceasul si ma duc pana in culise.
-Succes tuturor, spune regizoarea si zâmbi. Acest proiect este destul de important, deci dati-va silința. Mai ales ca avem si oaspeți din partea guvernului.
Imi trec degetele prin par, aruncând o privire în oglindă.
Toti actorii erau deja în culise, repetand agitati versurile. Inima imi bătea si mie cu putere.
Credeam ca nu este mare lucru, dar ma înșelasem.
Ma uit fugitiv prin sala, înghițind în sec cand vad cate persoane se adună. Si inca mai intrau pe ușă. Il caut cu privirea pe Jason, inima strangandu-se in piept cand il vad. Imi zâmbi încurajator si ma salută cu mâna. Il salut inapoi si zambesc.
Apoi o vad pe America cum se așează langa el, iar zâmbetul imi pieri.
Nu era faptul că o uram pe America. Era o sora genială si chiar imi plăcea să mă cert cu ea, însă combinatia Jason+America o uram din tot sufletul.
-Toți la locul lor! Începem peste 1 minut! Strigă cineva, iar eu ma asez pe fotoliul meu.
Nu țineam minte mare lucru din comportamentul dupa scenariu, însă Ștefania, mai exact regizoarea, a spus clar ca nu conteaza sa ne luam dupa acel proiect, ci sa dam impresia unui comportament natural.
Cortinele se dau la o parte, iar lumina ma lovise in fața. Din fericire, se ținuse cont de plângerile mele si acum era moderată. Puteam sa văd bine.
Iau o țigară falsă din pachetul de pe masă, aprinzand-o.
Se aud pași.
În sala se lăsase liniște.
-Domnule, spuse fata din fața mea. Au venit la dumneavoastra cele 3 fete inainte spre căsătorie.
Imi ridic privirea spre ea, zâmbind timid.
-Lasa-le, ii zic si ma ridic in picioare, rezemandu-ma de fotoliu.
Ea plecă si reveni repede. Era urmată de fata care juca rolul Gretei.
Nu știam numele ei real, nici nu ma interesasem.
-Bună, domnule, spuse ea cu o voce tremurândă.
Ma întorc spre masa si torn într-un pahar conținutul aramiu al sticlei cu coniac. Defapt era doar suc de mere.
Iau paharul in mâna si cu pasi pronuntati ma apropii de ea.
-Bea, zic clar lăsând paharul in palma ei.
Isi strânse cu cealaltă mână rochia in pumn si ezita. Privi paharul pentru câteva secunde, înainte să il golească. Se strâmbă la gust si isi duse palma la gură.
-Ce rezolvati cu un pahar? Intreaba ea, schimbându-si punctul de greutate pe celălat picior.
-Care este numele tau, frumoasa domnișoară? Intreb, pastrandu-mi rolul sarmant.
-Greta, zice ea zâmbind.
-Marie! Exclam poruncitor. Porneste muzica!
Asez paharul din mâna ei pe măsuță, apoi ma întorc spre ea. Ii cuprind palma in mâna mea, iar pe cealaltă mâna i-o asez pe talie.
Ea își lasă capul pe pieptul meu, în timp ce noi repetam coregrafia.
Nu era cine stie ce dans, însă pentru câteva minute bune trebuia sa dansăm asa in liniste. Plictisitor rau, după părerea mea.
In timp ce dansam, imi trec privirea printre toti spectatorii. Ii vad pe Jason si pe America râzând.
Pufnesc usor iritat.
Cand ajunge momentul de final al dansului, ma despart brusc de ea.
-Greta, îi pronunț numele tare, apoi scot o țigară din pachet.
-Da, domnul meu? Zice si isi da parul pe spate.
-Fumeaza, ma întorc brusc spre dansa si ii arat țigara.
Dansa tresări si isi ridica privirea spre mine. Clipi des, dar nu ezita mult si lua țigara din mână mea. I-o aprind si ea încearcă să fumeze.
-Esti frumoasa, apoi ii mângâi obrazul si zambesc tandru.
Greta rămase înghețată. Isi duse mâna spre obraz si imi mângâie palma. Se uita in ochii mei si se ridică pe vârfuri, în încercarea de a ma săruta.
Ii pun degetulpe buze si zambesc.
-Nu, Greta, ma asteapta. Promit ca vom mai vorbi, ii iau mana si ii sărut dosul palmei.
Dansa zâmbește și părăsește scena cu pasi rapizi.
Aici se încheie scena 1. Fuseseră destul de multe schimbari inca de la prima repetiție, însă ma obișnuisem deja cu ele.
Cobor de pe scenă, acum intrând cei din scenă 2.
-Bine jucat! Ne spune Ștefania si o îmbrățișează rapid pe tipa care juca rolul Gretei, înainte ca ea să intre din nou pe scenă.
-Și voi ati jucat excelent, se întoarce spre mine si fata ce juca rolul lui Marie. Chiar nu ma asteptam, a ieșit perfect. Mai ales pentru Ryan, prima data, primele emoții.
Chicotesc.
Încă 2 scene mai aveam. Deși nu fusese chiar atat de greu cum imi imaginasem.
Ma duc sa imi iau un pahar de apă, apoi ma asez pe canapea, privind scena.
-Chiar a fost frumos! Aud doua voci si cand ma întorc dau peste America si Jason.
Zambesc si le fac loc pe canapea.
-Apreciez, deși încă nu s-a terminat, le explic luând o gura cu apa din pahar. Cum ati ajuns in culise? Îmi ridic o sprânceana.
-Nu ne-a oprit nimeni, spune satenul dand din umeri.
Râd.
Ma întorc spre cei doi. Defapt le stătea bine ca cuplu. Trebuia cumva sa imi stăpânesc sentimentele si sa ii las pe cei doi sa fie fericiti împreună. Nu sa distrug eu totul precum un idiot.
-In curând se termina scena 2 si intru eu iarăși, le spun.
-Am sa fac poze la scena finală! Zice entuziasmată bruneta.
-Ce? Nu! Ma plâng.
-Te-am filmat. O sa iti aratam dupa cum a fost totul, ma anunta Jason scotandu-si telefonul din buzunar si gliseaza peste poze si filmulețe.
-Peste 3 minute se termina scena 2. Peste 4 minute intra actorii din scena 3! Țipă Ștefania pe aici.
Chicotesc.
-Nu este atat de plictisitor sa fii actor, mai știi, zic ridicandu-mi privirea spre scenă.
-Ai soarta decisă de la nastere, imi reproșa America.
Surâd. Chiar asa era. De la nașterea mea tata se decise ca afacerile sa imi ajungă mie. Trist, dar adevărat.
-Ce căutați voi aici? Se ivi Ștefania privindu-i pe cei doi oaspeți.
-Nu fac nimic rău, ii explic.
-Știu, dar pe tura mea nu intra nimeni aici care nu e actor.
-Târziu, chicoti satenul.
Fără prea multe cuvinte, ei doi plecara.
Sunt oare de acord ca ei doi sa fie împreună? Nu. Dar voi reuși să mă conving vreodată? Încerc.
Peste câteva secunde sunt tras cu forța pe scenă.
Pufnesc iritat si mă așez în fotoliu. Cortinele sunt trase iar. Si incepe scena 3.
-Domnule, face blonda. Ea este a doua domnișoară, spune făcând referința spre roșcată.
-Multumesc, Marie, ii zic si fac un semn cu mâna.
Imi întorc privirea spre roșcată. Ma asez mai confortabil in fotoliu si imi rezem capul in palmă.
-Care este numele tau, domnișoară? Intreb si ma ridic.
Imi asez tandru mâna pe umărul ei, privind-o in ochi.
-Rose, spune si zâmbește timid.
-Și de ce ati venit aici? O intreb, luandu-i o suvita din părul roșcat, care era defapt o peruca ce ii ascunde parul saten.
Ezită să îmi răspundă. Isi ridica palma spre obrazul, apoi ma ia într-o îmbrățișare.
-Domnule, zice cu o voce puternică. Casatoriti-va cu mine! Va rog! Spune si imi cuprinde cămașa in pumni.
Isi lipi fața de cămașa mea, imitand un plâns.
-Sunteți totul pentru mine. Va rog, casatoriti-va cu mine! Zice cu o voce ștearsă.
-Rose, spun surprins.
Cade in genunchi si isi ridica privirea spre mine.
-Sunteți tot ce am vrut mereu. Fiti al meu si eu voi fi al dumneavoastră. Iubiti-ma si aveti grija de mine. Numiti-ma soția dumneavoastră. Saruta-ma, ma implora in timp ce imi frământă cămașa.
O apuc de brațe și o ridic sus.
-Capul sus, Rose.
Ea ma privi si isi lasa capul pe umeri.
-Domnul meu, spuse ea aceste cuvinte precum un strigăt de ajutor.
Ii trec degetele prin par.
O sărut părintește pe frunte si o privesc in ochi.
-Rose, voi fi aici mereu pentru tine. Iti promit.
Ea ma privi pentru câteva secunde, îmbrățisându-ma.
-Du-te, te voi chema eu inapoi...cândva.
Ea plecă visătoare de pe scenă, apoi revinde Marie.
-Este frumoasă, zice blonda strângând lucrurile de pe masă.
-Poate este, spun si închei scena 3.
Cobor de pe scenă, timp în care se pregăteau cei din scena 4.
-Scena numarul 5 este cea mai importantă! Veni Ștefania.
-Am citit scenariul, o anunt. Știu asta.
-La scena 4 se încheie povestea secundară. Cu scena 5 incheiati spectacolul.
Dau din umeri.
-Și o sa te omor daca faci ceva greșit, ridica ea degetul arătător in sus.
Chicotesc.
-Incerc ce pot mai bun!
Scena 4 era cea mai lungă.
Ies din culise, ieșind pe usa din spate. Răcoarea de afara ma lovi în față, eu pufnind.
Imi scot o țigară, adevarata de data asta si o aprind.
-Aștept sfârșitul scenei 5, zice America si rade.
-De unde tot apari? Râd si ma întorc, zâmbind in sine cand vad si claia șatena a părului lui Jason. Apropo, am sa va pocnesc daca ma ziceti ceva de scena 5.
-Poate am noroc si te împiedici pe scenă, chicoteste el si isi așează o mâna pe umărul meu, furandu-mi o țigară din pachet.
-Mai taceti, porumbeilor, le zic si ii arunc bricheta lui Jason.
-I-am trimis mamei prima scena si acum se trimite a treia. Am vazut ca s-a uitat, ma informă bruneta.
-Daca ii pasa atat de tare, putea sa vină.
-Înțelege-i si tu pe părinți.
Imi dau ochii peste ochi, aruncând chistocul de țigară pe jos.
-Tata daca ar afla ca sunt la teatru, fie si cel al școlii, ar veni si m-ar lua cu forța. Dacă ceva, sunt cu America la cafenea, bine? Intreaba el glisand pe telefon.
-Ti-ai dori tu sa fii cu ea la o întâlnire în loc să fii sa ma susții pe mine? Zic prefacandu-ma jignit.
-Desigur ca nu, dulceață, pufnește sarcastic.
-Ryan, chiar esti un actor bun, veni unul dintre bărbați care fuma mai devreme.
-Vrei bricheta, Andrew? Îmi ridic sprânceana, deja înțelegând ce voia bărbatul din fața mea.
El rade forțat.
-Iarăși mi-am pierdut-o, imi explică si lua bricheta din mâna mea.
Isi aprinde țigara, apoi dispăruse dupa colț.
Apuc mâna lui Jason, uitandu-ma la ceasul de la încheietura lui.
-Probabil Ștef va turba daca o sa afle ca nu sunt in culise. Fug, le zic rapid in timp ce intru in cladire.
Initial cand ieșisem afara, mi-se păruse prea frig. Acum înăuntru mi-se părea prea cald.
-Unde dracu ai fost? Nu iesi din culise! O aud pe Ștefania tipand si apropiindu-se de mine cu pasi apăsați.
-Sunt dependent de țigări, zic arătând semn spre țigările din buzunar.
-O doamne, vino repede si aranjeaza-ti parul.
Chicotesc si o urmez pe fata. Ma arunc pe scaunul unei tipe care cica avea grijă de modul in care aratau actorii.
Imi pufai ceva substanță dubioasa in par si mi-l piaptănă rapid.
-E ok, zice regizoarea. O doamne, si mirosi a țigări de la o poștă. Daca erai destept, fumai si tu altundeva, nu acolo unde fumeaza toata școala!
-Nu va simti nimeni cum miros, imi dau ochii peste cap.
Oricum ea nu ma ascultă si arunca o grămadă de parfum pe mine. Minunat, după asta va trebui un duș bUUUUUUN ca sa scot mirosul.
-2 minute până la scena 5! Țipă după, plecând sa terorizeze pe altcineva.
Începuse deja să îmi placă tipa asta. Si sa fii actor nu era chiar atât de greu cum părea. Era distractiv, sincer sa fiu.
-Coboară cei de la scena 4. Tipul care jucase rolul pe care trebuia Jason sa il joace inițial, ma lovi prietenește pe umăr.
Zambesc inapoi si ma urc pe scenă.
Ma asez iarăși în fotoliu, trecandu-mi fugitiv degetele prin par.
Cortinele sunt trase, iar scena 5 incepe.
Marie intra pe scenă, urmată de o șatena.
-Ea este a treia domnișoară, ma informă.
Zambesc forțat si de data asta nu ma mai fortez sa ma ridic din fotoliu.
-Oh, scumpule, zice ea arogantă și se apropie de mine, ondulandu-si șoldurile.
-Numele tau, domnișoară? Intreb si imi rezem capul in palmă.
Ea se apropie de mine si mi-se așează în poală.
-Margaret, șopti ea tandru numele ei.
-Margaret, repet numele.
-Leonard, zice dânsa numele personajului meu cu voce tare. Chiar aveti impresia ca ve-ti gasi o femeie mai bună decât mine? O femeie care va va stima mai multe decat mine? Care va va aprecia mai mult ca bărbat? Care va va face sa va simțiți un bărbat adevărat? Spune ea, așteptând un raspuns.
-De unde atat de sigura, Margaret? Îmi ridic privirea spre ochii ei verzi.
-Domnule, coboară ea din bratele mele.
Imi înconjoară fotoliul, ajungând în spate. Isi așează palmele pe umerii mei, facandu-mi masaj.
-Vă pot oferi tot ce va doriți, imi spuse șatena.
-Sunteți sigură?
Se aplecă, apropiindu-se de urechea mea.
-Nu sunt doar sigură, Leonard. Știu bine ceea ce pot face.
Se opri din facut masaj si se apropie de masă. Toarnă un pahar cu coniac, adică suc de mere cu adevărat și imi inmaneaza paharul.
-Eu niciodata nu va voi pune limite. Va voi lăsa să fiți dvs.
Dau din umeri.
-Și crezi ca asta ma va face fericit? Intreb clar.
-Nu doar fericit, spune zâmbind, rezemandu-se de fotoliul meu.
-O sa te dezamăgesc, Margaret. Dar asta nu ma va face niciodata fericit.
Ea își aseza o palmă pe obrazul meu.
-Dragule, vei face tot ce te va face fericit. Fericirea ta imi va alimenta sentimentele. Atât imi trebuie. Tu poti sa faci ce iti dorești.
-Un singur lucru lipsește, ii zic si ma ridic in picioare.
Ea se apropie de mine si isi lipește corpul de al meu.
-Nu voi permite nimic sa iti lipsească.
-Iubito, ii zic luand-o in brațe. Fara iubire, nu voi fi niciodată fericit, ii spun indepartandu-ma de ea.
Ea ma privește.
-Vei putea sa ma iubești, iti promit.
-Nu voi putea, zic sigur.
-Leonard, doar încearcă.
Dau din cap negativ.
-Poți pleca.
Ea privește podeaua si jenată, părăsește scena.
Marie isi face apariția repede.
-Sunteți bine, domnule? V-ati decis? Intreaba curioasă.
Ma apropii de ea, însă nu foarte aproape.
-Da...vorbesc încet. Dar nici una dintre ele.
-Adică, domnule?
-Spune-mi Leonard.
-Leonard, repetă ea cu glas tare.
-Draga mea Marie. Nici una dintre ele nu era perfectă.
-La  ce va referiți?
-Prima era usor de manipulat. A băut si a fumat, desi era clar ceea ce nu isi dorea.
Ma privea atentă.
-A doua era extrem de disperată. Stia ce isi dorea, dar nu știa cum să obțină.
Ea își coboară privirea, frământandu-si degetele.
-Iar a treia prea convinsă că ma va putea castiga.
-In acest caz, nu veți găsi pe nimeni perfect, spuse ea parca regretând in urmatorul moment.
-Am gasit deja, o anunț.
Ma apropii de ea si ii mângâi obrazul. Ea ma privește speriată și se da un pas in spate.
-Tu, zic clar.
-Nu sunt perfectă! Strigă repede, speriată și revoltată.
-Marie, soptesc si respir greoi. Dragostea este oarbă. Ea reușește sa facă perfect din cele mai mari defecte. Te ajuta sa tranformi otrava in apă și te face sa vezi doar frumos acolo unde exista doar moarte. Iti aduce zâmbetul atunci cand nu esti in stare nici sa mai plângi, apoi tot ea te ajuta sa ii distrugi chiar si pe toti apropiații tăi cu zâmbetul pe buze. Dragostea te modeleaza dupa bunul ei plac, tranformandu-te chiar si in persoana pe care o urai inainte. Pentru ca, iubito, totul este permis în dragoste si război.
Ea ascultă si se susține de fotoliu, tremurând.
-Leonard, zice si se apropie de mine.
Ii mângâi brațul si zâmbesc pur. Ea imi returnează zâmbetul si isi lasa capul pe umărul meu. Imi strânge cămașa in pumni și se preface ca plânge.
Ii ridic bărbia cu două degete si imi lipesc buzele de ale ei.
Sala incepe sa aplaude. Inima mi-se făcuse mică.
Ma despart de sărut, iar pe scena apărusera toti actorii.
Trece in față Ștefania, vorbind despre sceneta. Însă mie nu la asta imi stătea capul.
Il caut pe Jason cu privirea prin mulțime.  Însă tot ce reusesc este sa il vad cum se ridică, urmat de America. Pleaca in fugă din sală, eu rămânând confuz.
Înghit în sec.
Unde se grabeau așa?
După câteva minute bune, facem o plecăciune toti, apoi intrăm în culise.
-Pur si simplu nu am cum sa va multumesc, incepe Ștef.  Acest proiect era visul meu si cum chiar prima mea piesa inscenata a avut un atat mare succes, sunt nerăbdătoare sa incep si alte proiecte. Ați fost niste actori buni si va multumesc enorm! Zice ea îmbrățișîndu-ne pe fiecare in parte.
-Imi pare rau, nu rămân la masa festivă. Ma doare putin capul, imi cer scuze, iar ea accepta.
-Ryan, în locul tău m-as gândi serios la actorie. Chiar si pe mine m-au trecut fiorii când te-am auzit acolo pe scenă.
Chicotesc.
-Scuze, scumpo, rolul meu în viață este deja ales, ii spun si ii fac un semn de la revedere inainte sa ies din clădire.
Nu știam unde sa ii caut. Si oricum, parca simteam ca mai bine nu ii căutăm.
Afara deja se lăsase seară.
Răsuflu ușurat cand ajung la mașină și ii vad. Doar vorbeau. Din fericire, doar vorbeau.
-I-am trimis mamei filmulețele, chicoteste bruneta bagandu-se in fața mea.
-Chiar si ma intereseaza parerea ei, imi dau ochii peste cap, intrând în mașină.
-Tipa aia chiar era faină, glumește Jason. Mai stii...zice si chicoteste.
-Nici gand. Nici nu stiu cum o cheama.
-Te-ai sărutat cu ea fara sa ii stii numele? Voi, bărbații. Sunteți niste insensibili.
Conduc pana la saten acasă, unde el se dă jos. Imi iau la revedere si simt un gol în stomac. Ma intreb de ce părăsise sala mai devreme si de ce era atat de tăcut. O parte din mine striga ca nu era treaba mea si era, spre nefericirea mea, legat de cei doi.
Ajungând acasă, raman surprins cand o vad pe mama. Ma gandeam ca cel mai probabil erau amândoi iar la serviciu. Deși tata nu imi spulberase presupunerile si era la lucru, mama ma surprinse.
-Doamne, Ryan, chiar esti bravo, zice ea rânjind entuziasmată.
-Mulțumesc, murmur si imi dau geaca jos, agatand-o in cuier.
-Apropo, fata cu care te-ai sărut este destul de frumoasă, chicoteste si ne face semn spre masă.
Era cam ciudat sa mâncăm noi 3. Deseori mâncăm singur in camera sau pe la vreo cafenea, iar câteodată mai făceam exceptii si mancam cu America. Dar mama si tata erau precum niste invitați speciali, care rareori apareau la mic dejun, dar niciodata la cină.
Decid să nu fiu nesimțit si ma asez la masă. Nu prea aveam chef de mancare, dar oricum.
-Este iubita ta? Intreaba femeia curioasă.
America rade pe sub nas, iar eu o lovesc cu piciorul pe sub masă.
-Nu, Ii răspund scurt.
-Ar trebui sa iti găsești o iubita. Ar fi bine atunci cand vei prelua afacerile sa ai deja o familie, spune femeia luând o gura din mâncare.
-Nu vreau sa discut despre asta.
Cum sa ii spun subit mamei ca sunt gay?
Bruneta bufneste in râs, aruncandu-mi priviri de genu "HAHA CE CONVERSATIE MAMA-FIU LOL".
-Dar, dragule, mai târziu nu vei avea timp. Cauta-ti o fată frumușică. Sunt sigur ca vei găsi. 
-Mama, nu vreau sa discut, ii replic iritat.
-Dar, Ryan, este ceva ce trebuie discutat. Ma gandeam la fata familie Robbin. Este frumoasa si averea lor este pe măsură.
-Nu ma căsătoresc din interes, mârâi.
-Bine, atunci de cine iti place?
-De nimeni, lasă-mă, pufnesc ridicandu-ma de la masa.
Imi ajunsese pana peste cap discuția.
-Ce zici de colega aia a ta roșcată de clasa? Am văzut că te uitai la ea...
-MAMA, SUNT GAY! Tip nervos.
Peste o milisecunda, deja voiam să îmi iau cuvintele inapoi, însă era prea târziu.
Ea îngheța.
-Repeta, spune  dânsa cu jumatate de glas.
-Sunt gay, cobor glasul si privesc stânjenit la podea.
America era serioasă. Cumva reuși să fugă la etaj. Înțelese ca acum nu mai era de râs.
-Dar...Dar atatea fete...c-cum?
-Am inteles pur si simplu ca nu sunt genul meu...șoptesc.
-Nu...Nu stiu cum sa reacționez.
-Nu ii spune tatei, zic si ii zambesc forțat. O sa ii spun cândva, dar nu acum.
Ea da din cap pozitiv.
-Bine.
Mă ridic la etaj si voiam sa ma bat singur. La naiba, cum mi-a scapat?
-Sunt dezamăgită de tine, aud vocea surorii mele.
-Pfr, Chiar credeam ca macar tu ma vei susține.
-Nu de asta, prostutule. Eu de ce nu am aflat prima? Credeam ca ne spunem toate secretele!
-Nu stie decat Jason, zic confuz.
-Mhm, oricum sa stii ca eu te susțin. Nu imi pasă, da din umeri.
Zâmbesc sincer.
-Mulțumesc.

-------------

Sunt nebună, lmao, nu ma asteptam sa scriu atat de mult. Stiam deja ca va fi un capitol mare, dar nu chiar 4k cuvinte btw. Cartea va lua o întorsătura cuz mi-a venit o idee genială. Ikik va fi oribilă, dar mie imi va plăcea ")
Vreau sa imi cer scuze pentru greseli :< dar scriu de pe telefon si ma grăbesc ca drq. Plus ca am prostia asta de autocorector, care ma irită la maxim, dar hei-
(Ajaja inițial cartea era intre Seko si Ryan, recunosc. Doar ca relatia lor era sa fie atat de lite, având in vedere ca Seko era timid si dracu. Mai tarziu, mi am imaginat o versiune idioata cu Jason si m-a fascinat încât am rămas la aia.)
Apreciati oricum ca am reusit sa refac prima scenă cum trebuie. Având în vedere că scriu pe moment, doar cu idei vagi structurate in memorie, a trebuit să recitesc capitolul 17 de vreo 5 ori ca sa scriu cum trebuie. Însă am mai adăugat niste chestii, deoarece pur si simplu simteam nevoia ca ele sa fie acolo.
Nu va mai așteptați la capitole atat de lungi. 4k mi au luat tocmai 3 ore (si cand imi imaginez ca am ceva in curînd cu 7k cuvinte. Cat mi-a luat chestia aia wait-) si eu am rezervat doar o ora zilnic pt scris ;^;. Desigur, mi am rupt din maratonul meu de uitat pe yt dar hei, am vrut capitolul asta sa fie cat mai bine descris.
Sa înțelegeti ce simte Ryan.
- nu va imaginati cat de tare ma fortez sa nu ii pun pe frumușeii astia sa se sarute :< au momentul lor cand se va întâmpla si trebuie sa nu imi calc peste cuvant si sa ii las in continuare asa))
Mulțumesc ca imi cititi cartea <3 chiar inseamna enorm pt mn.