Ma trezesc. Soarele deja se ivise pe cer, razele lui plimbandu-se pe podea.
Adormisem cumva cu Jason in brațe. Priveam ceva film, dar nu sunt sigur daca am reușit sa vad finalul.
O durere ascuțită de cap isi face prezența, iar eu icnesc.
-Ce s-a întâmplat? Mormăie satenul.
-Mă doare capul, nimic important, ii răspund și dau sa ma ridic din pat.
El ma apucă de mână și ma trage langa dansul. Isi lipește palma de fruntea mea si pufnește nemulțumit.
-Felicitări, ai temperatura. Baga-te in pat pana ii sun pe ai tai si ma duc sa iau ceva pentru temperatură.
-Dar sunt bine si nu vreau sa plec acasă, zic usor supărat.
-Lasă că o sa il vezi si pe iubitul tău acolo, doar ca peste vreo 2 zile. Reziști puțin fara el, imi raspunde in timp ce butona pe ecran.
-Nu ma interesează dânsul. Nu vreau, pur si simplu, acasă, ii spun usor nemulțumit.
-Da, buna ziua, vorbește el la telefon evitandu-ma pe mine. Sunt Jason, faza este ca Ryan a răcit si are temperatură. Cred ca ar trebui să veniți sa il luați...aha...bine...presupun ca au o trusă medicală pe aici, dar luati si dumneavoastră. Ok, mulțumesc. La revedere.
-O sa zică iar ca sunt un incapabil, pufnesc nemulțumit.
-Tie nu iti place nimic.
Imi duc mâna la inimă teatral, prefacandu-ma uimit.
-Imi place de mie însumi, nu ma jigni.
El chicoti si se ridică.
Înghit în sec cand il vad aproape gol, având doar o pereche de boxeri pe el. Nu puteam nega ca era si el destul de atrăgător.
Nu fii prost, Ryan. Il placi pe Seko, a t a t. Doar nu vrei sa iti strici prietenia pentru ca esti tu idiot?
Îmi scutur capul, încercând să mă sustrag de la imaginea satenului imbracandu-se.
-Sa te grăbești. Poate mor aici înainte să vii tu, ii zic si ma prăbușesc printre perne, privind tavanul.
-Stai calm, imi raspunde sec fara sa se întoarcă spre mine.
Iese pe ușă, lasandu-ma pe mine împreună cu propria singurătate.
*flashback*
-La mulți ani! Strig si il îmbrățișez pe Jason.
El chicoteste si ma sărută scurt pe obraz.
-Am 8 ani! Sunt mare! Spune el entuziasmat.
-Eu am deja 8! Sunt mai mare, dar bravo si ție, ii răspund sarutandu-l si eu pe obraz.
-Ryan, sa vorbim, spune tata tragandu-ma de mână.
-Da, tati? Intreb cand ne oprim in alta cameră.
-Ești băiat sau fata? Spune el cu o voce rece.
-Băiat! Ii răspund răspicat.
Știam că sunt băiat. Știam că este corect.
-Băieții nu sărută alți băieți pe obraji. Doar fetele fac asta. Iar tu esti baiat, nu?
-Dar, tati, eu il iubesc pe Jason.
-Ca prieten.
-Nu. Vreau sa ma căsătoresc cu el. Sa fiu precum esti tu si mami.
Bărbatul se ridică în picioare si răsuflă greoi.
-Ryan, nu. Niciodată să nu faci asta. Este greșit. Iar cand faci greseli, tati si mami se supăra. Vrei sa ne superi?
Înghit în sec si privesc spre podea bosumflat.
-Nu...
-Sa nu il mai lasi vreodata sa te pupe si nici tu sa nu il pupi.
-Dar il iubesc, soptesc mai mult pentru mine.
*end flashback*
-Nu, nu voi lua prostiile astea! Protestez cand Jason îndreaptă spre mine lingura plina de un sirop ciudat.
-Cati ani ai, pentru numele lui Dumnezeu!
-Nu mor daca nu beau chestia aia. Însă voi muri daca o voi bea.
-Nu vei muri, zice si mi-o bagă în gură cu forța.
Înghit substanța si pleoscaiesc nervos.
-E dezgustătoare.
-Ok, imi raspunde sec si așează medicamentele pe noptieră.
-Sper ca atunci cand vei raci si tu, sa bei din aceiasi chestie.
El chicoteste si isi privește ceasul.
-In curând vor veni ai tăi sa ne ia.
-"Sa ne ia"? Il citez confuz.
-Nu mia vreau nici eu sa stau aici.
-Vii pentru mine, nu? Intreb făcând ochi de cățeluș.
-Nu, imi raspunde si ranjeste.
Il lovesc jucăuș cu perna, iar el pufnește.
-Dacă nu ai fi bolnav, te-aș lovi inapoi.
-Neee, ti-e frică, ii zic rânjind.
Se întoarce spre bine si isi ridica sprâncenele.
-Mai ai tupeu?
Rad si il mai lovesc odată, apoi pleoscaiesc din buze, privind tavanul.
-Te simți mai bine? Intreaba si se așează lângă mine.
-Nu.
-Nu ti-a scăzut temperatura? Intreaba si isi lipește iar palma de fruntea mea.
-Nu de asta, ci pentru ca nu esti amuzant.
-Trebuie să te odihnești, nu sa te prostești.
-Doamne! Mai rau ca mama! Ma plâng eu si il privesc încruntat.
El surâde ușor.
-După ce te faci sănătos, poate ne facem si noi prezența prin club.
-Iată că acum devii normal, zic si imi dezvălui dantura printr-un zâmbet.
Pufnește amuzat si ma lovește usor cu degetul.
-Mai ești viu?
-După tine, baby, sunt mort, ii răspund și el incepe sa râdă.
-Oricum, masoara-ți iar temperatura, zice luând termometrul de pe masa.
~
-Cum adică ai cazut in apa? Parca erai matur, ma intreaba mama in timp ce eram in mașină.
-Nu inseamna ca daca sunt matur, nu pot cădea.
-Dar înseamnă sa fii mai atent! Completează tata.
Jason se abținea sa nu râdă in voce tare.
-Măcar aveți milă de mine cand sunt bolnav, ma plâng și ma întind pe toată bancheta din spate, asezandu-mi capul in poala lui Jason.
-Avem mila, de aia te ducem la spital.
Tresar.
-Mă simt mai bine, nu vreau la spital.
Satenul isi trece firav degetele prin parul meu, privind plictisit pe geam.
Ai mei nu imi acorda atentie si dau muzica mai tare, concentrandu-se pe discuția lor.
Imi ridic mâna spre fața lui Jason, atingandu-i marginea maxilarului.
-Parcă esti un copil mic, chicoteste el.
-Mhm, pufnesc.
-Apropo, am uitat sa iti zic, spune el peste câteva secunde.
Ma uit la el confuz si curios.
-Ai mei se muta in America.
Sar ca ars din bratele lui.
-Și tu vei pleca?
-Initial asa trebuia, insa le-am spus ca sunt major si imi fac singur deciziile.
-Rămâi sau nu? Intreb arcuindu-mi o sprânceana.
-Rămân. Imi rămâne mie casa la dispoziție, chicoteste.
Ma apropii de urechea lui, soptindu-i:
-Deci asta înseamnă unda verde la băutură, chicotesc.
