Brunetul. (boyxboy)

Capitolul 20

Era undeva pe la miezul nopții. Normal ca nu dormeam, de acum puteam si sa uit semnificația cuvântului "scoala", daramite sa ma duc.
Priveam ceva film, in timp ce vorbeam cu Jason pe apel.
-E prostesc, nu inteleg ce iti place, ii spun satenului, dând skip la unele parti din film.
-Dar este filmul meu favorit, se aude el pe o voce plangacioasa.
Râd.
Primesc un mesaj. Era de la tata "stiu ca nu dormi. Coboară jos sa discutăm".
-Stai, revin, tata ma cheamă, ii spun fugitiv lui Jason si închid apelul.
Imi cam părea rau ca nu m-am dus sa dorm la el noaptea asta. Ai lui în sfârșit plecaseră inapoi si rămăsese iar singur.
Imi arunc un tricou pe mine si cobor la parter, unde tata era in bucătărie împreună cu mama.
Imi ridic o sprânceana, cam confuz.
-Pentru ce m-ai chemat? Vine si America? Intreb, ridicandu-mi capul spre scări așteptându-ma sa coboare si ea.
Însă nu se auzea nici un zgomot.
-E o discuție doar intre noi 3, spune dur făcând semn spre scaunul din fața lor.
Il privesc suspicios si ma asez pe scaun.
-Ugh, nu putea aștepta până mâine?
El dă negativ din cap si isi rezema capul in palme.
-Stiam ca trebuia sa te duc la psiholog atunci, la naiba, isi zile el pentru sine.
-Huh? Ma uit super mega extra confuz la bărbatul din fața mea.
-Uite, fiule, te inteleg, isi puse mâna peste palma mea.
Ma uit urat la el.
-In ce privință? Ii arunc o privire nesigură mamei.
-Faci greșeli. Crezi ca faci corect, dar te înșeli. Uneori ar trebui să le ceri sfatul părinților.
-Imi explicați si mie despre ce este vorba? Îmi mut privirea de la tata la mama si de la mama la tata non stop.
-Nu este nici o problemă, o sa te ajutăm. Nu trebuia sa ne fii frica sa ne spui, spune cu o voce mlădioasă mama si imi mângâie părul.
Ma ridic brusc in picioare, scaunul căzând pe jos. Un sunet puternic ne face pe toți sa ne strâmbăm.
-Până nu imi explicați despre ce dracu vorbiți, chiar nu am cher sa particip la discuție, le explic si ridic scaunul.
-Ca cică esti gay, rase bărbatul forțat. Nu ai cum sa fii gay...oricum, daca este atat de grav, putem sa iti luam si un psiholog.
-Mama, ma întorc spre femeie care isi schițase un zâmbet tamp pe față.
-Scumpule, este pentru binele tău.
-Te-am rugat! Tip nervos.
-Doar nu o sa ne tinem secrete, isi da tata ochii peste cap.
Mârâi iritat.
-Nu am nevoie de ajutor cu nimic.
-Ba da, ai. O sa iti aranjam zilnic ore cu un psiholog.
-Nu este o boala mintală, ce naiba! Pufnesc nervos.
-Și stai calm, nimeni altcineva nu va ști.
-Pentru numele lui dumnezeu, nu am nici o problema cu faza de a fi gay! Nu am nevoie de ajutor!
-Fiule, nu înțelegi ca ASTA nu e normal? Intreaba bărbatul ridicând tonul si ridicandu-se in picioare.
-Este cat se poate de normal pentru toti. Poate doar pentru cei limitați nu! Exclam iritat.
-Vorbești tampenii! Nu ne pasa ce zici tu. Te duci la psiholog si punct.
-Nu imi conduceți viața, mârâi. Fac cum vreau eu. Si eu nu vreau la psiholog.
Mama se ridică si ea in picioare, venind in spatele meu. Isi așează palma pe umăr.
-Va fi totul bine, dragule.
-Este deja totul bine, ma incordez.
-Imi sun secretara si o pun sa gaseasca cel mai bun psiholog din Europa, isi scoate bărbatul telefonul din buzunar.
-Sa il găsească, ca eu nu ma duc nici la naiba.
Imi ridic privirea spre scări si o vad pe America. Coboară si ea jos.
-Ce e aici la ora asta? Spune somnoroasa.
-Fratele tau...Nu vrea la psiholog pentru ca este gay, zice mama.
America tuseste uimită.
-Nu cred ca înțelegeți ce inseamna a fi gay. Nu este o boală.
-Nu incepe si tu, maraie tata.
-Lasati-ma dracu, pufnesc iritat si mă duc spre scări.
-NU TU DECIZI AICI. TE DUCI LA PSIHOLOG! Striga tata din spatele meu.
-Fă-mă, ii răspund răutăcios.
-Ai o săptămână sa te decizi. Ori vei fi normal, ori pleci dracu din casă si sa nu te mai văd niciodată, imi spuse el iritat.
-Ce noroc pe mine, sunt deja normal.
-Tata! Spune America.
-Înțelegi la ce ma refer.
Urc pe scări nervos. Nu ma vrea aici asa cum sunt? Noroc pe dânsul, nici nu voi mai fi aici.
Intru in camera mea si trântesc ușa. Iau bagajul pe care il țineam pentru vacanțe si arunc tot felul de haine in el.
-Ryan, ce faci? Intreaba speriată sora mea.
-America, spun cu o voce mai joasă.
-Ryan, nu pleca, zice si isi duce palma la fața, începând sa plângă.
O îmbrățișez, ea lipindu-si nasul de pieptul meu.
-Dacă nu ma vor aici asa cum sunt, sa stie ca eu nu am de gand sa ma schimb.
-Dar este o săptămână...reușim noi sa il convingem, spune printre hohote de plâns.
-Nu plânge. Nu era sa reusim nimic. Oricum nu ma voi duce departe, stai calmă, rad forțat.
-Promite-mi ca vei veni săptămânal, zice strangandu-ma mai tare in brațe.
-Iti promit.
Mă despart din îmbrățișare, ea stergandu-si cu mâneca pijamalei lacrimile. Eu continui să imi fac bagajul, apoi arunc o pereche de pantaloni pe mine.
-Parcă aveam ceva bani strânși pe aici, zic pentru mine, începând sa caut.
Ii gasesc într-o cutie. Iau cutia sa o asez, dar cand ma întorc observ ca America dispăruse.
Dau din umeri și imi închei bagajul.
Sper doar ca ei să ma accepte cat mai repede.
Dau sa ies din cameră, dar ma lovesc de America.
-Oh, unde ai dispărut? Chicotesc.
-Ia asta, imi întinde o cutie.
Imi arcuiesc o sprânceana.
Deschid cutia si zambesc cand vad câteva poze cu noi doi.
-Aw, ce drăguț, scot pozele privindu-le.
-Habar nu am cat timp va dura tot, dar in caz de ceva, sa le ai.
Scot toate pozele si observ niste bani. Defapt destul de multi bani.
-Ti-ai uitat banii, ia-tii, chicotesc.
-Ce? Nu. Sunt pentru tine. Vei avea nevoie mai mult decat mine.
O îmbrățișez si ii șoptesc un "multumesc" sincer.
Așez si cutia in bagaj, apoi cu ajutorul Americai ies pe ieșirea din spate. Nu aveam chef de partea a 2 a certii plus ca ar fi fost mai de efect daca observau mai târziu lipsa.
-Dacă ceva, tu nu ai stiut ca am plecat. Nu vreau sa fii victima colaterala, spun si ea râde.
-L-am sunat pe Jason, te așteaptă in masina afară.
-Ce- cand- intreb confuz, dar cand ies afara si vad mașina satenului parcata pe aleea din spate, zambesc.
Faptul că lui i-a pasat si a venit valorează enorm pentru mine.
-Mâine ne întâlnim toti 3 la o înghețată sa va povestesc cum a fost dimineața, ma informează bruneta in timp ce asez bagajul in mașină.
-Aveți noroc ca nu dormeam. Si tu, Ryan, se întoarce si arata cu degetul spre mine, imi datorezi o explicație, spune Jason.
Dau din cap pozitiv si zambesc subit.
-Pe maine, surioara, o îmbrățișez pe ea si o sărut pe frunte.
Apoi ea il îmbrățișa și pe Jason si ma urc in mașină.
-Presimt că este o poveste lungă, imi explică.
-Defapt este scurtă, însă cu multe amănunte.