Brunetul. (boyxboy)

Capitolul 6

Închid usa si cobor scările in liniste. Nu voiam să știe că l-am văzut. Înghit în sec si imi ling buzele, intrând în living.
-Deci, ce nu înțelegi? Intreaba fata, răsfoind cartea de matematică.
-Cam ce caută Seko aici.
Ea chicoteste.
-Vorbeam despre matematică, dar despre Seko, pai el locuiește aici.
Imi ridic sprâncenele  uimit.
-Odata l-am luat de acasă si sunt singur ca nu locuia aici, ii răspund și imi lovesc bărbia cu pixul.
-Pai lui nu ii place sa trăiască aici oricum. Majoritatea timpului si-o petrece la bunici, însă uneori ai noștri il obligă să vină si aici.
-"Ai noștri"? Sunteti frați? Intreb confuz.
Ea surâde si isi trece o suvita din părul roșcat dupa ureche.
-Nu se vede?
-Sincer, nu.
-Stiam. Avem mame diferite. Suntem frați vitregi. Si totusi, aproape nimeni nu stie ca suntem rude măcar. Nu am vorbit mai niciodata si cand o făceam, era din greșeală. Degeaba am incercat sa imi fac o relație frate-soră. Refuză.
-Oh, nu stiu cum sa reacționez.
-Poate sa imi spui cu ce sa te ajut la matematică.
-Um, cu tot ar fi de preferat.

~

-Unde ai fost? Dau peste intrebarea asta imediat ce intru pe ușă.
-Bună și  tie tată, il salut si chicotesc.
-Am pus o intrebare.
-De cand iti pasă ce fac...? Il intreb nesigur.
-De cand profesoara m-a sunat iar sa imi spuna ca sunt șanse mari să rămâi corigent.
Imi dau ochii peste cap si ma opresc in loc.
-Încerc, vorbesc serios, dar proasta aia o sa ma pice chiar dacă fac de 10!
-Ai grija cum vorbești cu mine, ma avertiza bătrânul. Si nu vad ca ai încerca ceva.
-Defapt abia ce am venit de la meditații. America iti poate confirma, il anunt si pufnesc.
-Chiar o sa verific, spune el amenințător. Daca m-ai mintit, poti sa iti iei adio de la bani pentru o lună.
Chicotesc si imi dau ghiozdanul jos de pe umăr, aruncandu-l pe canapea.
-Și daca nu mint? Eu ce voi primi?
-Felicitări, imi raspunde si se urcă sus pe scări.
Zambesc in sinea mea si ma arunc pe canapea.

~

-Mai bine chiuleam, ii soptesc satenului in timp ce intru in școală.
-A sunat proasta aia de directoare si le-a zis a lor mei ca din 30 de ore pe saptamana, am chiulit 27. Iar ai mei stiau doar de 2 absențe. Numai de supt e buna directoarea aia, zice Jason nervos.
-Poate nu e bună nici la aia.
-Poate încerc, spune si ranjeste.
Mai mergem impreuna, pana ajungem la ora lui. Imi iau la revedere, imi bag mainile in buzunar si merg spre clasa mea.
Intru si imi plimb privirea printre cei prezenți.
-Ce oră avem? Il intreb pe unu care se afla in spate.
-Chimie, veni raspunsul lui, iar eu dat aprobator din cap si arunc ghiozdanul într-o bancă.
Ma asez si eu pe scaun, apoi imi pun picioarele pe banca. Scot telefonul din buzunar si incep sa glisez pe el.
-Ryan, tu vii in excursie? Se auzi o voce masculină.
Imi ridic privirea din ecran, observând 3 baieti care stăteau langa banca mea.
-Ce excursie? Ii intreb sec.
-Una cu școala. În pădure, pentru 4 zile.
Pufnesc.
-Nu am auzit de asa ceva, veni raspunsul meu.
-La cat de des vii, nici nu aveai cum sa auzi, spune o fata din fața mea.
-Probleme, prințeso? Ii răspund ironic.
Tipa evită să îmi răspundă.
-Dacă vrei sa vii, iti putem aduce un acord pe care il semnezi, continuă acelasi bărbat enervant.
Dau din umeri.
-Cum vrei, ii răspund fără chef, iar el fugi repede din clasa.
-O sa fie fain, imi promite un prieten de al lui, iar eu schițez un zâmbet demonstrativ.
Peste câteva minute, revine tipul ala si imi inmaneaza o foaie. Ii multumesc si arunc o semnătură in colț.
-Ok, după ore sa rămâi. Vor vorbi despre cand, unde, cum si ce sa luăm.
Dau aprobator din cap, iar ăia se evaporă de la banca mea.
Încă câteva minute, iar clopoțelul sună. În clasă intra o femeie de varsta medie. Se așează la catedră si incepe sa faca prezența.
-Ryan Hux..probabil este iarăși absent, spune femeia ridicând pixul in mâna.
-Vă dezamăgesc, o anunț si bat cu degetele in masă.
Femeia isi da ochelarii jos si chicoteste.
-Aflam astăzi chestii noi. De exemplu, cum arătați.
-Frumos, nu? O intreb si femeia surâde.
-Sa vedem dacă si deștept. Treceți la tablă.
Dau din umeri.
-Chimia nu e punctul meu forte.
-Atunci te iert astăzi. Data viitoare nu.
Dacă o sa fie o dată viitoare.

~

Ajung acasă si ca deobicei, ai mei nu erau, iar America deja ajunse de la facultate.
Ma arunc pe canapea, respirând zgomotos. Eram extenuat. Nu fizic, ci moral.
-Ce e cu tine? Ai murit? Ma intreaba sora mea.
-Da, soptesc eu pe un glas prefăcut.
-Speram, se aude un glas masculin.
Imi deschid ochii si ma încrunt cand il vad pe Seko aici. Imaginile cu el la bustul gol, fumand, imi apar in minte dintr-odata.
-Lasă că murim împreună, ii spun. Fumătorii cica mor mai repede.
Isi ridica o sprânceana confuz. Dau din umeri și ma prăbușesc iar pe canapea.
-Mă intreb cum vei reacționa daca te-ai duce in fiecare zi la școală, daca dupa o zi faci așa, imi reproșa America si aseza un pahar pe apă pe masă.
-As muri.
-Promit ca nu voi lipsi de la înmormântare, raspunde brunetul repede.
Beau paharul cu apă, aruncându-i o privire urâtă.
-Ești pisica si ai 9 vieți de ești atat de tupeist?  Il intreb arcuindu-mi o sprânceana.
-Da, zice si isi așează mâinile în sân.
Telefonul Americai incepe sa vibreze.
-Scuze, o secundă, spune si ia telefonul, pornind spre alta cameră.
-Oricum eu plec, strigă Seko dupa ea.
Ma ridic in picioare, urmarindu-l din spate.
El nu spuse nimic, ci doar deschise ușa si iese afară.
Mă rezem de ușă și inainte sa plece, il trag de mână, lipindu-i spatele de pieptul meu.
Fără să reușească să comenteze ceva, ii mușc usor lobul urechii. Imi cobor încet buzele spre gâtul lui.
-Stii, pisicile sunt animalele mele preferate, ii soptesc in ureche, iar el înghiți in sec.
Îi sărut senzual linia maxilarului. Imi dezlipesc buzele de pe fața lui si imi trec nasul prin parul lui.
Se întoarce brusc si atunci pot observa ca el tremura ușor. Imi privește insistent buzele. Apoi isi linse timid buzele sale, acțiune care mi-se părea al dracului de sexi, mutandu-si privirea pe ochii mei.
-Doar renunță la jocurile astea tâmpite de grădiniță, reușește el sa spună inainte sa se întoarcă pe  vârfuri si sa plece.