Schitez un zâmbet, fara sa stiu ce sa ii spun.
-Intră, imi face semn fără să aștepte un salut măcar.
Înghit în sec, urmat de Rebeca.
Se așează pe canapea.
Design-ul de interior era cu mult schimbat. Înainte era ceva elegant, care iti dădea impresia ca daca doar te uitai, îl stricai. Acum casa are amprenta destul de generoasă al satenului.
Mă asez si eu pe canapea.
-Habar nu am cum sa incep, insa trebuie odata si odata sa vorbim.
-Despre? Isi arcuieste o sprânceana.
Isi scoate o țigară din buzunar si se uita atent la mine.
Simțeam cum aerul devenea tot mai fierbinte, iar oxigenul dispărea încet.
-Știu că știi, zic arcuindu-mi buzele într-un zâmbet discret.
-Dacă vrei sa vorbesti despre seara aia, atunci sa stii ca nu imi pasă. Am trecut de ceva timp peste. A fost greseala noastră, nu doar a ta.
Chicotesc.
-Mda, zic neatent.
-Oricum imi cam pare rau ca atunci s-a stricat prietenia. O prostie, dar s-au dus pe râpă vreo 10 ani.
-Dacă ai trecut peste, atunci puteti fi prieteni din nou, apoi happy end, zice Rebeca si isi flutură genele.
-Cum te cheama? Intreaba Jason, privind-o pe roșcată.
Iau rezema capul in palmă și o privește interesat.
-Rebeca, veni raspunsul ei in timp ce se holba la propriile unghii.
-E iubita ta? Isi indreapta atentia spre mine. Sau esti...stii tu, inca gay?
Mârâi stânjenit.
-Sunt logodit cu alta fata, pun accentul pe ultimul cuvânt. Ea este cea mai buna prietena a mea.
-As fi putut pune un pariu ca sunteti împreună.
-Mai stii, zic indiferent.
Ii evit privirea, privind cu atentie tavanul. Mă simteam incomod in preajma lui.
-Nu am prea mult timp, se ridică sus.
Ma ridic si eu.
-Atunci plecam, fac semn spre ușă.
-Stai, zice puternic apoi tuseste. Poate luăm cina împreună azi? Îmi povestești cum ai reusit sa ii convingi pe toți ca esti mort si ce ai facut. Si poate o aduci si pe logodnica ta, sa o cunosc, zâmbi.
Dau din umeri.
-Bine. La 6 atunci.
-La 6, repetă pentru sine inainte sa iesim pe ușă.
~
-Chiar arata bine, zice Rebeca si se plimba repede prin cameră.
-Tie parca iti plăceau femeile, spun usor gelos.
-Nu o lua pe Cristina. Nu merită, se uita urat spre ușă ca si cand blonda ar fi putut intra peste câteva secunde.
-Rebeca, în scrisoarea aia i-am spus ca il iubesc. Trebuie sa vada ca am trecut deja peste el. Vreau ca totul sa fie ok.
Pleoscai din buze zgomotos.
-Sa imi zici totul pas in pas.
-Desigur.
Ies din cameră, lăsând roșcata frustrată.
Cobor la etaj, unde Cristina era deja gata. Chiar mă îmbrăcam mai greu decat o fată.
Statea așezată pe speteaza canapelei, cu un picior peste celălalt. Fredona o melodie, uitandu-se la fereastră, în timp ce își legăna piciorul drept.
-Ești gata? Întreb și ma apropii de ea.
-Îhâm, zice si se ridică în picioare.
Iesim din casă, apoi intrăm în mașină. Conduc pana la destinație, bucuros in sine ca nu am încurcat drumul.
Parchez mașina și cu Cristina pe urmele mele, intru.
Era agitația destul de mare, dar reusesc sa il zăresc pe Jason la o masă în colț. Mă strâmb cand realizez ca nu era singur. O tipa cam de varsta noastră il însoțea.
Totuși schițez un zâmbet si ma apropii de masă.
-Bună, apoi ma asez pe scaunul din fața lui.
-Bună, sunt Cristina, apoi blonda zâmbi larg, asezandu-se langa mine.
-Eu sunt Jason, ii raspunde politicos. Ea este Ingrid.
Ingrid isi ridica privirea din telefon si da pozitiv din cap, schitand un zâmbet forțat.
-um eu sunt Ryan, ma prezint pentru bruneta de langa Jason, insa ea nici nu se obosi sa isi mai ridice privirea din telefon.
Dau din umeri, indiferent.
-Și...ce ai facut in acesti trei ani? Intreaba curios.
-Nu mare lucru. Sunt acum actor...cred ca faza aia de atunci m-a marcat sau ceva de genu.
-Ești actor? Isi ridica sprancele uimit.
~
Cumva fetele au inceput a discuta. Despre instagram, nu sunt sigur, dar păreau prinse în conversatie.
Privirea satenului imi urmărea fiecare mișcare, iar eu ma simteam super ciudat.
Nu te îngrijora, Ryan, este doar cel mai bun prieten al tau. 10 ani ati fost prieteni si acum lasi 3 ani sa iti strice tot?
-Vin imediat, ma scuz si ma ridic de la masă.
Intru in baie, uitandu-ma in oglinda.
Imi trec degetele prin par, pufnind nemulțumit.
De ce ma comportăm așa? Este doar Jason.
Mă simteam precum o adolescentă la prima ei întâlnire.
Deodată ii vad reflexia satenului in oglindă. Tresar si ma întorc brusc.
-In sfârșit suntem doar noi doi. Nici o roșcată pe care o vad prima data. Nici o iubită care sa vorbeasca despre instagram. Nici o persoană.
Mă uit confuz la el.
-Adica..?
-M-ai plăcut? Intreaba brusc, apropindu-se de mine.
Prea aproape.
-Am zis asta deja...in scrisoare, înghit în sec.
-Da sau nu?
-Da, spun si imi ling buzele încordat. Ce contează? E trecut.
-De ce nu mi-ai spus direct?
-Cum as fi putut să o spun...imi cobor privirea spre buzele lui.
Nu, Ryan.
-Simplu, pufnește nervos.
-Simplu ca dracu. Iti placea de America. Nu erai gay. Nu voiam sa stric prietenia.
-Măcar să fi rămas a doua zi.
-Mă urăști? Il intreb si ma uit atent la el.
-Nu.
-Ai facut-o vreodată?
-Ce legatura are asta?
-Are. Pentru ca daca nu ma urăști acum, m-ai urât atunci. Recunoaste, pufnesc.
-Și? Ma intreaba, arcuindu-si o sprânceana.
-Și de asta am plecat. Ca sa nu te vad cum ma urăști.
-Trebuia sa imi spui ce simti despre mine. Rezolvam totul.
-Nu ar fi rezolvat nimic. Mai bine am distrus totul deodată, in loc sa vad cum se distruge totul încet. Oricum nu mai contează. A fost o greșeală de trecut. Acum ma simt mai bine cu Cristina.
El surâde și pufnește amuzat, făcând distanța dintre noi mai mare.
-Eu plec, zic usor deranjat.
-Nu minți pe nimeni cu Cristina aia a ta.
