Oamenii din Greensburg par a fi uitați de lume. Nimic interesant nu pare că se poate întâmpla acolo, însă de când apare River în peisaj, un băiat de aproape optsprezece ani, sociabil și cu note bune, totul pare să o ia razna.
Sau poate doar...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dimineața veni repede, iar alarma telefonului mă obligă să mă ridic din pat, nerăbdător pentru o nouă zi de școală.
Glumesc. Alarma sună, eu tresar dintr-un vis în care eram fugărit de un dinozaur, iar primul lucru pe care îl văd este o rază a soarelui care îmi distruge retina, ceea ce, practic, mă face să nu mai văd deloc.
Dimineața perfectă.
Mă ridic, netezindu-mi pielea spatelui în timp ce mă întind în fața patului. Mă uit buimac prin cameră, dându-mi seama că, oricât de mult mi-aș dori să adorm și să mă trezesc în camera din TownSville, asta nu prea poate fi posibil, din punct de vedere al fizicii și al realității în sine.
Deschid dulapul, de unde îmi scot un tricou alb, simplu, peste care ochesc geaca subțire de primăvară maro, iar în partea de jos iau o pereche de bocanci de aceeași culoare cu geaca și o pereche de blugi albaștri. Mă învârt de două ori prin cameră, iar ochii îmi fug aproape instictiv pe balconul din fața balconului meu, a cărui draperii sunt trase de către o Daneka îmbrăcată în pijamale simple, vișinii.
Când potrivește draperiile cu niște cleme speciale, privirea ei mi-o găsește pe a mea, apoi coboară încet pe abdomenul meu gol, făcându-mă să rânjesc în colțul gurii. E un reflex tipic bărbătesc, nicio fată nu poate înțelege. Încerc să reprim aroganța din rânjetul meu, reducându-l la un zâmbet jucăuș, care o face și pe ea să zâmbească. Cred că aș putea interpreta asta precum un "bună dimineața" răgușit.
Aleg să mă îmbrac, în sfârșit, punând punct torturii Danekăi de a-mi privi abdomenul. În câteva minute ies și din baie, cu părul meu puțin lung și creț aranjat cât să arate omenește și cu ochii mai puțin încețoșați din cauza somnului. Îmi iau telefonul de la încărcat, uitându-mă încă o dată prin notificări, răspunzând la câteva mesaje de-ale lui Drake cu privire la când ajung, după care îmi înșfac ghiozdanul de pe scaunul biroului, arunc o ultimă privire spre camera șatenei, care era ocupată cu alesul hainelor, apoi ies pe ușă.
O parte din mine ar fi vrut să o întrebe dacă nu vrea să mergem împreună la liceu.
Cealaltă parte din mine mi-ar fi dat două palme și mi-ar fi spus că arăt ca un obsedat.
Cobor scările, unde îl găsesc pe tata stând pe canapeaua rămasă în urma vechilor proprietari și citind ziarul. Mă miră faptul că este treaz la ora asta. Este în jur de șapte jumătate acum, iar el se trezește pe la nouă, opt jumătate dacă are ceva de făcut.
— Ah, 'neața, River, mă salută el lăsând ziarul mai jos, pentru a mă putea vedea. Eu voi fi plecat astăzi, merg să dau un interviu pentru un job și alte mărunțișuri prin centrul orașului, anunță el.
— Umm, ok, succes, îi urez, după care îmi continui încet drumul, parcă dându-i timp să adauge ceva, în caz că ar mai fi nevoie.
— La fel, fiule, se aude vocea lui, semnalând că această conversație tocmai s-a încheiat și că eu sunt liber să plec.
Închid ușa în urma mea, coborând treptele verandei și potrivindu-mi pașii în josul trotuarului pe ritmul melodiei "Call out my name" de la The Weeknd. Melodia asta mă calmează mereu și îmi place să o ascult, chit că nu sunt nervos sau ceva.
Autobuzul ajunge la doar două minute după ce m-am pus în stație să îl aștept, găsind și un loc unde să stau în următoarele zece minute de mers cu autobuzul. Dimineața asta începuse surprinzător de bine. Când ușile autobuzului se deschid, pășim toți înafara lui, îngrămădindu-ne în clădirea liceului, unde toată lumea începe să se restrângă în grupuri și perechi, vorbind fiecare cu fiecare.
Îi trimit un mesaj lui Drake, întrebându-l pe unde este, însă exact când să apăs butonul de trimitere, o mână mi se așează pe umăr, făcându-mă să mă întorc numaidecât, lovindu-mă de expresia unui băiat blond.
Acesta mă privea calm, dându-se un pas mai în spate atunci când eu mă întorc, pentru a avea o distanță acceptabilă. Nu îl cunoșteam.
— Salut, sunt Otto, un prieten de-al lui Drake, m-a trimis să te caut, îmi explică el, vocea lui sunând gros în ecoul holului.
— River, dau mâna cu el, după care îl las să mă conducă pe scări, la etajul întâi.
Când ajungem în capul scărilor, acesta face imediat dreapta, pe o ușă veche unde un bilet era scrijelit și rupt, probabil fiind eticheta unde scria pentru ce se folosea acea cameră. Acum însă, acea cameră era locul unde voia să mă ducă Drake, pentru că îmi tot vorbea de asta de când m-am trezit. Camera era destul de înghesuită, dar încăpeau lejer vreo cinci sau șase persoane, cu o distanță acceptabilă între ei.
Camera avea lumină dată doar de către un bec ce atârna din tavan, iar o mică canapea veche se întindea în stânga ușii, imediat ce o deschideai, în față fiind o masă și alte câteva lucruri, probabil ale lor. Undeva zăresc și un mini-frigider.
Fără să-mi dau seama, ajunsesem în cuibul lor. Asta da nebunie.
— Tare loc, spun aruncându-mă pe canapea, însă aceasta se dovedește o idee rea atunci când un nor de praf se ridică în încăpere, făcându-ne pe toți să tușim. Scuze pentru asta.
— Presupun că ați făcut cunoștință. Mai este un prieten de-al nostru cu care trebuie să te vezi, iar apoi gașca este completă, rânjește Drake mândru, de parcă visase de mult timp la asta.
— Directoarea știe de bârlogul vostru? râd eu, iar ei fac schimb de priviri complice.
Otto caută ceva prin buzunarele blugilor, după care scoate la iveală o cheie de mărime normală, pe care mi-o flutură pe sub nas, făcându-mă să dau dezaprobator din cap, dar în același timp uimit și mândru de istețimea lor.
— Directoarea nu verifică debaraua omului de serviciu, deci de ce ar mai avea în evidență fosta cancelarie a auxiliarilor? vorbește blondul, eu aprobând.
Da, are dreptate.
Clopoțelul sună, făcându-ne să ieșim rând pe rând, făcând pauză între noi pentru a nu atrage priviri curioase și îndreptându-ne fiecare spre clasa lui, încuind ușa bârlogului.
Știu că acest capitol nu conține acțiune sau ceva intrigant. Voiam doar să acord un capitol personajelor noi, Otto și tatăl lui River – care va apărea mai rar – și modului în care Drake și blondul nou îl primesc pe River în grupul lor, arătându-i unul din secretele lor. Oare câte lucruri palpitante vor lua naștere în acest cuib?^~^
