Oamenii din Greensburg par a fi uitați de lume. Nimic interesant nu pare că se poate întâmpla acolo, însă de când apare River în peisaj, un băiat de aproape optsprezece ani, sociabil și cu note bune, totul pare să o ia razna.
Sau poate doar...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Când văd că Daneka începe să se foiască, îmi las coatele pe genunchi, fiind pregătit pentru orice. Orice. Nu prea știu cum e va simți. Poate va vomita, poate mă va bate cu ceasul electronic, poate va plânge sau... orice.
Aceasta deschide ochii, uitându-se întâi la pătura cu care era acoperită. Era crud din partea mea să o privesc cum de fiecare dată când se mișcă, halatul i se desprinde încet și sigur de corp, lăsându-i prea multă piele la vedere.
— River? Ce... ce caut aici? întreabă ea cu voce răgușită, ridicându-se în șezut.
Mă uit serios la ea, arătându-i cu degetul arătător spre halatul care nu mai era legat deloc și îi lăsa lenjeria intimă la vedere. Aceasta sare și se acoperă, ridicându-se în picioare. Obrajii îi capătă o nuanță de roșu și mă întreb cum ar reacționa dacă i-aș povesti ce a făcut înainte să cadă la datorie.
— Cum am ajuns aici, mai exact? se încruntă ea.
— Erai beată, Daneka, mă uit la ea, aceasta făcând ochii mari.
Oftează.
— Oh, la naiba, îmi pare rău, River, dă sa se apropie, însă eu mă ridic, fără a-i permite să mai facă vreun pas.
Se încruntă din nou, analizându-mă și încercând să afle ce se întâmplă, însă nu are cum. Cât a dormit ea, am avut suficient timp cât să reflectez asupra lucrurilor pe care vreau să o întreb. Și acum nu se mai poate scoate decât cu adevărul, pentru că atunci când dau adevăr, adevăr vreau să primesc.
— Ce am făcut mai exact?
— Ai vrut să faci sex cu mine, ridic din umeri, ea astupându-și fața în palme și oftează dramatic.
— Iartă-mă, River, jur că nu...
— Irelevant, i-o tai serios.
Mă simt prost că mă comport așa, însă ultima dată când am vrut să vorbesc serios cu ea, am sfârșit spunându-i indirect că o plac, deci trebuie să o fac să înțeleagă că nu are scăpare până nu îmi spune tot adevărul.
— Ce se întâmplă cu tine? își pune ea mâinile în sân, privindu-mă confuză.
— Se întâmplă că am vorbit cu Amias, Daneka, i-o arunc, ea uitându-se la mine cu ochii mari, brațele cazându-i pe lângă corp.
— Bine, păi, ce legătură are asta cu mine? întreabă bâlbâindu-se ușor, însă în ochii ei puteam vedea îndoiala din propriile cuvinte.
Mă uit la ea, aproape nervos, încercând să îmi dau seama dacă are de gând să îmi spună adevărul sau nu. Vreau să îi dau șansa să mi-o spună de bună voie. Vreau să văd dacă are încredere în mine pentru a-mi spune asta.
