Oamenii din Greensburg par a fi uitați de lume. Nimic interesant nu pare că se poate întâmpla acolo, însă de când apare River în peisaj, un băiat de aproape optsprezece ani, sociabil și cu note bune, totul pare să o ia razna.
Sau poate doar...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Nu știu cum ar trebui să înterpretez ceea ce a zis ea. A sunat atât de misterios, încât o parte din mine voia să o întrebe la ce se referă, însă cealaltă parte, majoritară, se temea. Da, sună ciudat, însă fata asta are momente în care pur și simplu te bagă în sperieți.
Încă simt cum mă trec fiorii. Când am văzut-o pe Daneka la... trei dimineața pe balconul meu, trântită în fotoliul în care eu obișnuiam să citesc uneori, m-am gândit că fac parte din cel mai prost film horror.
Sute de gânduri mi-au invadat mintea simultan. Brusc, toate cărțile despre crime păreau atât de logice, încât am crezut că Daneka era moartă. Dar când s-a trezit a fost și mai ciudat. Pupilele i s-au dilatat dintr-o dată, făcându-i ochii ciudat de mari și sticloși.
Acum, ea a adormit la loc. Cu capul pe pieptul meu și în patul meu. E ciudat să o știu aici. Mi-aș dori doar să mă bucur și eu de faptul că este aici, cu mine și să dorm, însă gândurile nu îmi dau pace. Cum poate cineva să sară din balconul ei în altul, în somn. Cel puțin fără să își rupă naibii ceva.
Brusc, cuvintele lui Drake și Otto îmi vin în cap. "Mulți zic că are probleme mintale".
Mă uit ușor la ea, care părea că doarme ca un bebeluș, fără nicio grijă, și-mi imaginez cum ar putea această ființă să aibă astfel de probleme. Pare... normală. Un normal la cote mai scăzute, însă e normală. Nu aleargă bezmetică, nu urlă ca o nebună, nu face nimic din ceea ce ar trebui să faca un om cu probleme de acel gen. E doar... Daneka. Fata tăcută și care are replici destul de înfiorătoare.
Mă uit la ceas, acesta indicând ora șase dimineața. Cred că ar fi timpul să dorm. Mă întorc spre ea abia perceptibil, pentru a nu o trezi, iar brațul ei aterizează pe talia mea, îmbrățișându-mă. Zâmbesc. Fata asta mă face să trec prin toate stările.
* * *
Sunt trezit de către Daneka, care începea să se foiască și ea în pat, încercând să scape din strânsoarea mea. Mârâi iritat, aceasta tresărind. O strâng mai tare, ignorându-i eforturile de a nu mă trezi de câteva minute bune, iar ea aterizează din nou pe perna de lângă capul meu, expirând șocată.
— River, trebuie să fiu în camera mea înainte ca mama să observe că lipsesc, șoptește ea, iar eu deschid ochii ușor, doar pentru a-i vedea pe ai ei.
— Cât e ceasul? întreb eu cu voce răgușită, continuând să stau cu ochii întredeschiși și uitându-mă la ea fascinat.
— Opt.
Prea devreme.
— Te las să pleci doar dacă promiți că te întorci, îi spun deschizând ochii de-a binelea.
