Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*

Capitoul 2

-Unde vrei să mergi? a întrebat Enzo în mașină.

Asta e foarte incomod.

Am ridicat din umeri, reducându-mi nervii.

-Unde vrei tu.

Am văzut cum a zâmbit.

Nu te uita la cât de fermecător e.

Nu te uita la cât de fermecător e.

Nu te...

Enzo a pornit brusc mașina făcându-mă să scot un mic țipăt.

-Mergi foarte repede, am spus.

M-am prins cât de tare am putut de scaunul meu.

-Știu.

-Poți să cobori viteza? am întrebat cu puțină axietate.

-Lasă-mă să mă gândesc... Nu!

I-am scos limba.

-Ești atât de imbecil tot timpul? am întrebat exasperată.

-Deci sunt imbecil? a zâmbit.

El a început să meargă mai repede.

-Enzo! O să ne ciocnim.

El a țipat.

În depărtare, am văzut o mașină apropiindu-se. Dacă Enzo nu va opri, ne vom ciocni de el.

-Vom face accident, Enzo!

El m-a ignorat. Cu atât cât îl rog mai mult să oprească, nu o face. Așa că, pur și simplu mi-am închis ochii cu forță, așteptând impactul.

Nu s-a întâmplat.

Am deschis ochii lent, fără să înțeleg ce s-a întâmplat.

Am auzit râsetul lui Enzo lângă mine. Râdea de mine.

-Chiar credeai că lăsam să facem accident? a zis râzând. Nu sunt atât de rău, dulceață.

Am încercat să îmi calmez respirația agitată.

-Ești nebun, am zis fără aer.

-Haide, nu fi exagerată, și-a rotit ochii Enzo.

-Vreau să îți crap capul.

Și-a dus mâna la piept.

-Este cel mai frumos lucru care mi s-a zis vreodată.

Și-a șters o lacrimă falsă.

L-am privit cât de urât am putut.

-Du-mă acasă.

-La ordinele tale, prințesă.

A vrut să apese accelerația, dar l-am oprit.

-Lent, te rog.

Enzo a găsit dublul sens al frazei și a zâmbit.

-Lent s-a zis.

~*~

Când am ieșit din mașină, o amețeală m-a luat în tot corpul.

-Hei, ai grijă, dulceață.

Enzo m-a susținut.

-Haide, relaxează-te.

Nu am răspuns. L-am ignorat și am mers la poartă.

-Nu mă ignora.

M-a prins de braț cu putere făcându-mă să mă apropii periculos de el.

Rahat, îi simt respirația în gura mea.

-Știi? Nu știam că sora mea vitregă va fi atât de bună, a murmurat aproape de buzele mele.

Mi-am înghițit saliva.

-Mie...

-Copii, v-ați întors? Intrați, se face frig, ne-a întrerupt mama, separându-ne într-o secundă.

Aproape m-am sărutat cu fratele meu vitreg.

Nu e atât de rar, nu?