Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*

Capitolul 34

În aceastã searã, pãrinții noștri s-au gândit sã vizitãm Turnul Eiffel pentru a face niște poze pentru campanie.

Normal cã a venit și Enzo. Nu aveam chef sã îl vãd sau sã stau cu el.

-Mama, nu am chef sã merg la Turnul Eiffel...

Mama m-a privit de parcã aș fi nebunã.

-Cum adicã nu vei veni? Dacã nu l-ai vãzut, nu poți spune cã ai fost în Paris. Vor fi doar niște poze și gata.

Am aprobat fãrã sã insist mult. Dorința de a merge e mai mare decât cea de a nu îl vedea pe Enzo.

Când am ajuns la Turnul Eiffel, mama a plecat cu Chris, lãsându-mã singurã.

Locurile de aici sunt impresionante. Ãsta e un vis. Parisul e prețios.

-Îți stã mai bine în lenjerie intimã, spune Enzo fãcând referire la videoul pe care l-am trimis din greșealã.

Nu m-am întors. Nu m-am mișcat. Am continuat sã fiu foarte supãratã pe atitudinea lui.

-Ți-am trimis acel video fãrã sã vreau, am zis simplu.

-Știi cã nu.

I-am auzit pașii apropiindu-se.

-Terminã cu asta o datã, Enzo.

-Admite cã ai vrut sã îmi trimiți acel video.

M-am întors un moment pentru a-l privi fix în ochi.

-Știi ceva? Nu ar trebui sã vorbesc cu tine.

-Nu am de ce sã îți povestesc ceva, Nix.

Când a vãzut cã nu rãspund și continui sã nu îl privesc, spune:

-La naiba, haide... Îmi pare rãu. Asta e ceea ce vrei sã auzi? Vrei adevãrul? Nu mã pot controla când sunt în apropierea ta. Nu pot gândi clar. Tot ce pot gândi este... -s-a oprit pentru a lua o gurã de aer- Te doresc, Nix.

Inima mea bate cu putere și temperatura corpului meu începe sã creascã.

-Atunci de ce te-ai comportat așa ieri?

Am încercat sã spun în așa fel în cât sã nu se vadã cât de afectatã sunt.

-La naiba, Nix. Mã înnebunești. Poate pentru cã nu mi-ar pãsa cã pãrinții noștri sunt împreunã și te-aș sãruta chiar acum.

Neg cu capul încercând sã îmi ascund zâmbetul.

-Ești nebun.

Aud cum începe sã se apropie puțin câte puțin pânã lângã mine. Mi-a prins talia cu mâinile.

Doamne, atingerea lui e totul.

Dacã aș zice cã nu îmi place, cã nu îl vreau, ar fi o mare minciunã.

-Ce faci, Enzo?

Nu a rãspuns, dar a lãsat sãruturi pe gâtul meu electrizându-mi toatã pielea.

M-am înarmat cu putere și mi-am întors corpul pentru a-l privi.

-Hai sã uitãm de cine suntem, a spus cu ochii lui profunzi pe mine. Hai sã uitãm de tot în timp ce suntem la Paris.

Ce se întâmplã?

Mâinile sale se pun pe șoldurile mele și mã apropie mai mult.

Și în sfârșit buzele noastre se unesc.

Vreau sã îl îndepãrtez de mine pânã nu îmi pierd capul.

Dar nu o fac.

Nu pot.

Respirația lui Enzo e agitatã.

Niciodatã nu m-am simțit atât de bine.

Sãrutul e pasional, solicitant...

Pot simți euforia, cãldura, dorința cuprinzându-mi corpul.

-Nix... mi-a spus numele într-un mod care e prea mult pentru mine.

Sãrutul ãsta e magic.

E real?

Ne-am separat din cauza lipsei de aer. Enzo zâmbea.

Simt multe lucruri acum: dorințã, pierdere...

Enzo mi-a prins buzele din nou într-un sãrut agresiv fãcându-mã sã îmi tremure picioarele.

Gurile noastre se potrivesc perfect.

Vreau mai mult.

Mult mai mult.