Capitolul 35

16.5K 447 34
                                    

Noapte sãrutului... Nu știu cum sã o descriu în cuvinte. De ce simt asta?

Acum, ziua urmãtoare, eu, mama, Chris și Enzo vizitãm un muzeu.

Cum sã mã comport cu el?

Niciodatã în viața mea nu m-am simțit atât de bine. Acest sãrut va fi mereu în capul meu.

Ajunși în muzeu, totul pare normal. Ca și cum nu ne-am fi sãrutat. Ca și cum am fi strãini.

Doar...

Prieteni?

Monitorul explicã istoria unui tablou, zicând cã l-a pictat un orb.

Am observat privirea lui Enzo pentru o secundã. Apoi și-a scos telefonul și a început sã scrie ceva. Apoi, îmi sunã telefonul.

Enzo: Ce plictisitoooooooor :((

Eu: De ce îmi scrii?

Mi-am luat privirea de la telefon și vãd cã Enzo mã privește pânã când se întoarce la telefonul lui. Îmi citește mesajul și îți rotește ochii.

Enzo: Pentru cã o femeie îmi explicã despre un rahat care nu mã intereseazã, lol.

Enzo: Am putea ieși de aici... ;)

Eu: Ești nebun? Suntem cu pãrinții noștri.

Îl privesc din nou pe Enzo care îmi face cu ochiul.

Enzo: Tot ce pot gândi e acel nenorocit de videoclip și sãrutul nostru

Enzo: Ne putem distra... aici nu sunt profesorul tãu :p

Eu: Da, dar continui sã fii fiul iubitului mamei.

Enzo: Haideeee, sã plecãm din plictiseala asta.

Enzo: Și sã nu crezi cã mã voi controla mult timp fiind aici cu tine ;)

Enzo: și sã fiu fratele tãu vitreg nu te-a oprit sã mã sãruți ieri

Dupã ce am citit toate mesajele, închid telefonul hotãrâtã sã nu îi rãspund.

L-am privit pe Enzo și am negat cu capul. El mi-a pus mâna pe spate, mișcând-o încet, dar îl opresc.

Când vãd cã tot nu se oprește, scot telefonul și scriu: Nu mã face sã țip în fața tuturor

Enzo: Fã-o, îmi place sã te vãd nervoasã

Mi-am rotit ochii și m-am întors sã îl privesc.

-Oprește-te acum, spun cu voce joasã fãrã ca nimeni sã mã audã.

-Nu vrei și tu?

Mi-a fãcut cu ochiul.

-Asta nu conteazã, trebuie sã avem grijã.

-Dar nu vreau sã aștept.

Asta a susurat-o în urechea mea fãcându-mã sã tremur.

Dacã Enzo vrea sã joace murdar, joc și eu murdar.

Îi scriu mesaj: Ei bine, te voi face și mai fierbinte. Am sub haine ce aveam și ieri în videoclip ;))

Am privit reacția fratelui meu și am râs când am vãzut cum deschide ochii și își trage saliva.

I-am trimis din nou un mesaj: Putem merge într-un loc retras... și sã jucãm murdar.

Am râs mai mult când m-a privit urât pentru cã l-am provocat.

~*~

A ajuns ziua festivalului.

Port o rochie roșie care îmi ajunge puțin mai jos de genunchi. Are o parte a rochiei care aratã pielea burții mele ceea ce o face mai senzualã.

Intru în lift în același timp cu Enzo.

-Credeam cã nu vrei sã mergi, spun.

-Eu nu vreau sã merg. Tu pari entuziasmatã.

-Sunt. Mi s-a îndeplinit visul.

-La ce te referi?

-Vor fi mulți scriitori și oameni importanți pe care i-ar interesa ideile mele.

Mereu mi-am dorit sã fiu scriitoare. E o lume care mã pasioneazã. Sã scrii despre ceva ce ți s-a întâmplat sau ți-ai imaginat.

-Noroc, a zis Enzo zâmbind.

-Nu am nevoie.

I-am fãcut cu ochiul.

Am rãmas câteva minute în liniște, pânã când el a rupt-o.

-Mi-ar plãcea sã vorbim despre sãrut...

Aprob pentru a îl încuraja sã continue.

-Cred cã... a fost o greșealã.

Am deschis ochii cât de tare am putut.

-Ce?

-Tot ce vrem sã avem și tot ce se presupune cã e între noi trebuie sã se opreascã.

-Despre ce vorbești? Tu ai fost cel care voia sã ne-o tragem la muzeu, zicând cã te excit. Și acum îmi spui asta?

-Pur și simplu nu ești la nivelul meu, Nix.

Mi-am ridicat o sprânceanã și am râs ironic.

-Îmi zici toate astea pentru cã nu ne-am tras-o? O zici serios?

-Da.

-Du-te darcu.

-Ai grijã cu gura aia, Nix.

Am râs de intenția lui de a mã face sã îmi fie teamã.

-La dracu, Enzo. Te urãsc.

-Oprește-te, a ordonat.

-Ești un om de...

Ascensorul scoate un sunet ciudat și luminile se sting și se aprind din nou, fãcându-mã sã tac.

-La naiba, vom întârzia, se plânge Enzo.

-Vorbeam, i-am amintit încrucișându-mi brațele în poziție defensivã.

Fratele meu vitreg mã privește și dintr-un moment în altul ajung pe peretele liftului.

-Taci.

Și fãrã mai mult, mã sãrutã. Mâinile lui sunt pe tot corpul meu.

Nu vreau sã mã opresc.

Dar asta e ce trebuie sã fac.

Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum