Capitolul 38

16.6K 416 79
                                    

Sunetul pașilor apropiindu-se de camerã ne face sã tãcem.

Când am vãzut cine e, m-am tensionat: Carter și directoarea Estibaliz.

-Ești nebun? Ne pot prinde.

-Ai încredere în mine.

-Estibaliz și Carter? Ce naiba fac împreunã? a susurat Carter în urechea mea.

-Taci și ascultã.

Ne-am întors atenția la conversația lor.

-Vorbește, a ordonat Estibaliz.

-De ce am un trei la filosofie? Nu te-am plãtit destul?

Carter pare supãrat.

-Enzo e dificil de convins.

Mã alarmez când aud numele fratelui meu vitreg.

-Încerc cât de mult pot.

Despre ce vorbesc?

-Pãi fã-o mai bine. Vreau sã intru la Oxford și știi ce se întâmplã dacã nu o fac.

-Vei avea parte de ce îți dorești, l-a asigurat directoarea. Doar dã-mi timp.

-Ai douã sãptãmâni.

O șantajeazã? Crede cã cu banii lui poate obține tot.

-Și am nevoie de alt favor, a vorbit din nou Carter.

-Dacã îmi mai dai o mie, o fac.

Sunetul râsului lui a ajuns la urechile mele.

-Ești mai deșteaptã decât credeam. Vreau sã o scoți oe Nix de la ora de filosofie.

Am auzit rãu? Ce vrea cu asta?

-Pentru ce? a întrebat directoarea.

-Te-am plãtit pentru a nu pune întrebãri. Doar desparte-o de Enzo.

L-am privit pe fratele meu vitreg și îl gãsesc tensionat, ca și cum chiar acum vrea sã îl strângã de gât cu mâinile lui.

Și îl înțeleg, și eu vreau sã o fac.

-Încerc.

Se pare cã conversația s-a încheiat aici și dupã puțin timp s-a auzit ușa închizându-se.

-Ce tocmai s-a întâmplat? întreb.

Enzo s-a apropiat de mine și și-a pus mâinile pe talia mea.

-Unde am rãmas?

Îmi ridic o sprânceanã, încrucișându-mi brațele.

-Trebuie sã ieșim de aici.

-Serios? a zis apropiindu-se de gura mea.

L-am separat brusc.

-Enzo, e periculos.

-Și asta nu o face mai excitant?

-Enzo, nu înțelegi? spun devenind istericã.

Fratele meu vitreg nu mã ascultã și începe sã îmi sãrute gâtul puțin câte puțin pânã când urcã la gura mea și ne unește buzele.

Ce ziceam?

Acest sãrut e diferit. Rapid, și pot spune arzãtor.

Ne-am separat din lipsã de aer, dar niciunul nu voia sã se despartã. Nu ne putem avea suficient.

Mâinile lui coboarã de pe rochie, pe coapse. Mã înnebunește, e destul de bun. Mâinile mele îi prind pãrul. Adrenalina din venele noastre crește.

Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum