Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*

Capitolul 24

Africa mi-a jurat că Carter nu va fi aici, la petrecere. Și asta sper. Mi se întoarce stomacul numai gândindu-mă la ultima noastră întâlnire.

Prietena mea de lângă mine își freacă palmele.

-Bine, haide să începem noaptea. Ce vrei să bei?

-Larios cu fanta de lămâie.

-Notat.

A plecat ca să vorbească cu cel care servește băuturile la această petrecere și când le are, îmi dă și mie unul.

-Dăm o tură să vedem ce e pe aici? a întrebat sorbind din băutură.

Am aprobat imitând acțiunea sa și ne îndreptăm spre un loc nu tocmai concret.

În timp ce mergem, mă uit la Africa: își lungește gâtul ca să poată strecura prin lume și văd cum încearcă să găsească pe cineva.

Și aici înțeleg totul.

Mi-a zis că a venit pentru cineva specific.

-Pe cine vrei să vezi, Afri? am întrebat ridicând o sprânceană.

M-a privit rapid.

-Ce? Pe nimeni, a zis mințind.

-Haide, te cunosc. Nu e nevoie să minți, câine.

O zic în forma prietenoasă.

-Bineee. Se numește Spencer. E fiul unui prieten de al tatălui meu.

-Păi, hai să îl căutăm.

I-am luat mâna și am început să îl căutăm.

După cinci minute de căutat, Africa dă drumul mâinii mele.

-Ăla e! Acolo! a exclamat arătând cu capul. Cum arăt? Parul stă bine?

Am râs de întrebările ei și am aprobat.

Bem amândouă din același pahar și atunci îmi dau seama cât de încărcată e.

-Bine, hai.

O prind de braț și o trag până ce ajungem la grupul lui.

Când ajungem, acest Spencer și alți doi băieți rămân tăcuți.

-Hei, nu ai apă pe acolo? Prietena mea a băut mult alcool și apa ajută.

Mi-a dat un cot fără ca ei să vadă pentru a urma rolul.

-Eh... Daa, am zis lungind fals a-ul. Am băut pâna și apa de la WC.

Râd mai mult de povestea inventată.

Și fix Spencer vorbește:

-Nu am, dar pot obține. Mă acompaniezi? a spus spre prietena mea.

Cât de ușor.

Africa a aprobat cu indiferență, dar știu că pe dinăuntru moare. O cunosc.

Și mă lasă singură cu cei doi băieți rămași.

-Asta... -zic fără să știu ce zic- Mă numesc Nix. Voi?

-Te văd rău. Vrei să te așezi pe canapea? a zis arătând o canapea care era lângă noi.

-Nu, nu. Liniștiți-vã. Totul era pentru prietena mea ca să plece cu prietenul vostru.

Mi-am acoperit imediat gura cu mâna dându-mi seama ce am zis.

-Rahat. Scuze.

Amândoi au râs și mi-am dat seama că sunt de treabă.

-Mă numesc Jaime, a zis cel cu părul negru și ochi maronii.

-Eu sunt Pablo, a zis blondul cu ochii albaștri.

Clasic.

-Încântată, băieți.

M-am uitat în jurul meu și am văzut că Africa îi mănâncă gura la propriu lui Spencer și mi-am dat seama că asta va dura mult.

-Aveți instagram?

Cei doi îmi oferă telefoanele mobile, arătându-mi contul lor și după ce îi urmăresc pe amândoi, decidem să stăm pe canapea.

-Ce zici de un trio? spune Pablo din nimic. Glumesc, doar glumesc, râde ridicând mâinile când îl privesc încruntată, iar atunci îmi dau seama că el e glumețul grupului.

Până acum, alcoolul a crescut doar puțin. Nu atât cât pentru a face lucruri prostești, dar cât să nu am rușine să vorbesc calm cu acești doi băieți.

-Mi-ați căzut foarte bine, spun după câteva minute de vorbit.

-Și tu nouă, au zis amândoi la unison.

-Hei, spune Africa apropiindu-se cu Spencer. Văd că v-ați cunoscut. Bea, spune dându-mi un pahar. Ca să uiți de dureri, știi deja.

Am luat paharul și l-am băut dintr-o înghițitură. Nu m-am gândit toată noaptea la fratele meu, dar pur și simplu voiam să beau.

După câteva minute îți face efectul și simt cum amețesc tot mai mult. Alcoolul mi-a ajuns la cap foarte repede.

Rahat, sunt depãșitã deja.

-Cred că merg la toaletă să-mi torn niște apă, zic cum pot și mă ridic.

Când o fac, trebuie să mă așez din nou pentru că totul se învârte în jurul meu.

-Te însoțesc, dacă vrei, s-a oferit Jaime, dar neg.

-Am găsit-o deja, dar mulțumesc, prietene.

De data asta am putut să mă ridic și parcurg drumul spre baie.

Pe parcursul drumului, îmi dau seama că nu merg drept și de multe ori trebuie să mă țin de ceva sau cineva pentru a nu cădea.

O dată ajunsă la baie, în minte îmi vine Enzo.

Ce bun e fratele meu vitreg, la naiba.

Ce? Nu, Nix. Nu te gândi la asta. E și profesorul tău.

Și? E la fel de bun.

Mi-am scos telefonul fără să fiu prea conștientă de ce fac.

Când am scris numărul, duc telefonul la ureche.

-Nix? S-a întâmplat ceva?

Vocea lui Enzo face ca temperatura să se ridice.

Am scos un oftat.

-Tu ești conștient de cât de sexy ești? Vreau să zic... Te uiți în oglindă și zici: Doamne, ce bun sunt, o sã umezesc mai mulți chiloți decât apa, nu?

-Nix...

-Mă exciți mult, Enzo.

-În alte circumstanțe, m-aș fi întărit ca un mobilier Ikea, Nix. Dar acum nu mă face fericit. Ești beată.

-Ce? Tssss. Nu.

Râd făeă să știu prea bine de ce.

-Vrei să vin după tine?

-Nu. Sunt foarte fericită cu prietenii mei, Pablo și... Jaime... și este și Spancer, știi?

Zic de parcă el știe cine era.

-Da, drăguțo? Păi spune-le prietenilor tăi să te aducă acum acasă.

Vorbește ca și cum aș fi un bebeluș, dar în fon, știu că e supărat.

-Nu te supăra, te rog.

Simt cum mi se udă ochii.

-Nu, draga mea, vin acolo. I-ați la revedere.

Și ies din baie.