Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*

Capitolul 14

-Enzo, adevăr sau provocare?

E rândul meu de data asta să întreb.

-Adevăr.

Voiam să întreb ceva, dar Grace mi-o ia înainte.

-E adevărat că i-ai trage-o lui Nix?

Ochii lui Enzo se mută de la roșcată spre mine cu un zâmbet pe față care îmi face chiloții să tremure.

-De ce să mint? Da.

Okay, la asta nu mã așteptam. Și-ar trage-o cu mine? O, Doamne! Respirã, Nix.

-Dar sunteți frați vitregi, a zis Dylan scoțându-mă din gândurile mele.

-Nu citești prea mult, nu? i-a răspuns Grace ridicând o sprânceană.

Blondul și-a dat ochii peste cap și jocul a continuat până ce a ajuns din nou la mine.

-Nix, adevăr sau provocare?

-Provocare.

-Te provoc să stai pe Enzo pe durata jocului.

L-am privit imediat pe Enzo și zâmbetul cu care mă întâmpina mă face să cred că se bucură de provocare.

-Vino aici, dulceață.

Un pic nervoasă, m-am ridicat și m-am apropiat de Enzo. Când sunt la câțiva centimetri de el, mâinele sale îmi prind talia și mă pun pe picioarele lui.

Foarte aproape de... acolo.

Ce cald s-a făcut brusc, nu?

Jocul a continuat și mâinile lui Enzo se mișcau tot mai mult. Înainte nu mă atingea deloc, iar acum mâinile lui sunt pe abdomenul meu, gâdilindu-mă.

Dintr-un moment în altul, capul lui este pe umărul meu, făcându-mă să îi simt respirația pe gât.

Dacă va continua așa, voi face un atac cardiac.

-Paul, adevăr sau provocare.

-Adevăr.

-E adevărat că ești gay?

-Ce? Nu! De câte ori trebuie să o zic? Sunt bisexual.

-Sigur, ăsta e un mod de a evita să recunoști că ești gay, a zis Dylan râzând.

Trebuie sã admit cã Dylan nu mi-a cãzut tocmai bine.

-Ce zici, unchiule? Dacă zice că e bisexual, e bisexual. Punct, a spus Enzo, apărându-l.

Vreau să îl aplaud până ce obosesc. Nu știam că Enzo are mintea deschisă.

Și îmi place.

Îmi întorc capul suficient cât să îl privesc. Când ochii noștri se întâlnesc, îi dau un mic zâmbet, iar el, ca răspuns, mă strânge mai tare în brațe.

~*~

-Ei, Nix. Mi-a părut bine. Poate ne întâlnim să vedem Teen Wolf împreună.

Grace mi-a fãcut cu ochiul.

După câteva ore de joc, atât roșcata, cât și Dylan și Paul, au decis să plece.

Acum, toți trei sunt la poartă, luându-și la revedere.

-Clar, îi zic lui Enzo să îmi dea numãrul tău.

După ce mi-a dat un zâmbet, Grace a ieșit din casă.

-Pa, Paul.

Mi-am mișcat de mai multe ori mâna în semn de salut.

Castaniul se înroșește și mă face să vreau să-i iau obrajii și să îi strâng.

-Pa, Nix.

De la Dylan nu îmi iau la revedere.

Sunt genul de om care se ia după prima impresie, iar el nu mi-a dat o impresie bună.

Când cei trei au ieșit, am închis ușa, rămânând singură cu Enzo.

Din nou.