1

1.1K 80 22
                                    

2 ani mai târziu

Oprește alarma apoi se ridică la marginea patului. Nu mai avuse un somn decent de câteva luni. Privește scurt pe fereastră soarele care era deasupra dealurilor apoi se ridică, trece rapid prin baie pentru treburile zilnice, își încalță bocancii si iese. Dormise mai mult de 10 ore, era destul de odihnit. Altceva nu îl mai interesa, nici faptul că praful era pe hainele lui inca de ziua de ieri. Seara trecută pur si simplu a căzut lat pe pat apoi a dormit.

—Cursă până la bază, Barrow?strigă soldatul alergând pe lângă el

Razele soarelui deja îi omora vederea, însă aleargă rapid după bărbatul de mai devreme.

—Ultima misiune.zice tipul înainte ca Robert să îl întreacă. Nu abia astepti să pleci de aici odată?

Oare chiar aștepta? Nu știa sigur daca voia să plece, se simțea în largul lui. Oare chiar locul ăsta sau toate celelalte il schimbaseră? Nu isi mai ura trecutul, nici familia. Ceva sigur il schimbase. Aleargă din ce in ce mai repede pe lângă gardul uriaș de sârmă lăsând praful zboare în urma lui. Ora 15:15 în momentul în care a ajuns la bază.

—Te-a batut din nou.râse Mike privindu-l pe bărbatul din spatele lui Robert

—E mai tânăr ca mine!strigă în apărarea lui

—Esti mai antrenat ca el și nu poți să ii faci față?

Toți își întorc capetele spre liderul grupului, care este format din 5 soldați. Bărbatul ce a abia a apărut își tranteste tava pe masă și se așează.

—Probleme, șefule?mormăie Ryan, si se așează în stânga lui având un rânjet pe chip

Tipul doar pufnește si se uită la fiecare pe rând.

—Ultima misiune.zice serios apoi se ridică. În curând plecăm, avionul o să vină la fix. Aveți destul timp să mâncați si să vă pregătiți. Planul e acelasi ca de fiecare dată.spune apoi se uită la Robert. Avem 4 ținte de eliminat fără întrebări, posibile victime colaterale.

    Nu-mi trebuie mai mult. El urma să le pună ținta pe cap și să îi elimine în momentul potrivit. Acum nu mai era înspăimântat de ceea ce e. Delta Force l-a învățat cum să treacă cu vederea peste fiecare crimă.

—Avem de traversat pe jos pădurea din nord, pentru că sunetul avionului i-ar putea alarma. Ne vom parașuta la începutul pădurii, avionul se întoarce la bază si in caz de orice ne va aduce intăriri.

—Easy as fuck.mormaie Ryan

—Vom merge 14 kilometrii pe jos, prin pădure.zice apoi lovește masa cu un deget uitându-se la Ryan care se afla in stanga lui

—Și?întreabă văzând că nu continuă

—Vrea sa ii promiți de pe acum ca nu strigi după mami când te trezești pe pământ în mijlocul pădurii!spune Mike ironic și se așează la masă

—Dacă ajunge pe pământ...spune Robert si se îndreaptă spre bufet auzind cum este aprobat

Își ia o sticlă e apa apoi privește ceasul. Încă jumătate de oră până la plecare. Baga mâna în buzunarul lateral al pantalonilor si scoate o tabletă de pastile. O ia pe ultima apoi aruncă ambalajul la coș. Bea jumătate de sticlă de apă și își pune mâncarea pe tavă.

***

Își pune cagula pe cap apoi își așează casca si ochelarii de protecție. Era pregătit complet să ducă misiunea la bun sfârșit. Își întinde mâna dreaptă în față apoi o privește timp de câteva secunde. Pastilele și-au făcut efectul, iar tremuratul a dispărut.

𝑈𝑚𝑏𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼𝐼 (boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum