𝑈𝑚𝑏𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼𝐼 (boyxboy)

30.

It is what it is

*Următoarea zi*

     Cei doi coboară din mașină și privesc instituția din fața lor.

—O școală cu internat?șoptește temător privind clădirile impunătoare

—E printre cele mai bune.zice apoi își duce brațul după umărul său. Începuturile sunt cele mai grele, Liam. Dar vei vedea cu timpul că a meritat. Habar nu ai ce te asteapta după acele ziduri, pot fi cele mai bune zile din viața ta sau cele mai negre, totul depinde de tine.

—...si de oamenii de acolo.

—Oamenii nu trebuie să fie o piedică în calea ta. Trebui doar să știi cum să îi manipulezi. Ți-am obținut un loc doar al tău, însă în grupuri va trebui să te integrezi. Găsește ceva ce iti place, ceva ce ți-ai dori să faci. Un lucru care să dovedească faptul că ciactricile tale nu te definesc întru totul ca persoană.

—Eu... Eu nu stiu de unde să încep sau cum să...

         Robert îl îmbrățișează și puștiul îi înconjoară trunchiul cu brațele.

—De ce trebuie să pleci?!

—Voi fi mereu alaturi de tine, Liam. Chiar dacă de la mii de kilometri distanță, asta nu înseamnă nimic. Mi-am descoperit micile îndeletniciri de unul singur, poate nu chiar într-o școală de prestigiu, însă tind să cred că vei fi mai bine cu ei decât cu mine.

—Nu stii asta...

—Ba da, Liam.zice râzând și îl prinde de umeri. Tine minte...

—Să fiu bun, să nu las trecutul să mă influențeze, parerile oamenilor sunt inutile, iar astea nu înseamnă nimic!zice ca un robot arătându-i ciactricile de pe mână

—Dacă vreodată te abati de la regula să știi că mă vei dezamăgi.zice serios

—Liam Barrow?

       Amândoi se întorc și o femeie îmbrăcată într-o uniformă de culoare albă și vișine se uită la ei.

—Da, eu sunt...

        Puștiul oftează apoi își ia bagajul și merge spre ea. Îl întâmpină cu un bun venit și se prezintă, însă copilul era nespus de tacut, iar pe măsură ce se îndepărta devenea din ce in ce mai stresant. Își scapă brusc geamantanul din mână și fuge în urma lui.

—Robert!

         Acesta se oprește înainte să urce în mașină și simte cum este izbit de ea în timp ce brațele pustiului îl strâng cu putere.

—Să nu mă uiți!strigă plângând. Pentru că o să îmi fie dor de tine!

          Își trece degetele prin părul pustiului și inspiră adânc privind cerul. De ce trebuie să fie atât de greu să faci lucrul cel mai potrivit?!