𝑈𝑚𝑏𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼𝐼 (boyxboy)

29.

         idk what is this

Unde esti, Will?! Îl privește nervos pe Luther cum tastează zeci de coduri și se enervează și mai tare. Mai are la dispoziție 18 ore să îi găsească, deloc convenabil. Luther își folosea toate abilitățile și cunoștințele pentru a da dr urmă numărului privat. Dar după părerea lui Robert nu făcea asta destul de bine. Avea nevoie de rezultate imediate, nu îi păsa câtă munca trebuia să depună geniul lor IT. Voia doar o locație. Se așează pe canapeaua din buncăr apoi lasă capul pe spate. Glasul lui Liam îi urlă la nesfârșit în minte, și oricât de obosit ar fi nu putea să adoarmă. Inchide ochii apoi își concentrează atenția pe ultimul apel de la Will. "Mai vedem asta...". Iar puștiul doar îi urlase numele. Trebuia să fie ceva care să îi dea o idee despre... Deschide ochii brusc apoi își scoate telefonul din buzunar. Cauta ceva apoi aleargă spre ieșire.

—Unde pleci?!

—Știu unde e!

       Urcă la volan și întoarce mașina după care pornește în viteză. Clopotul, pot sa jur ca am auzit un clopot. Articolul despre mănăstirea cuprinsă de flăcări i-a oferit informații prețioase. Singurele lucruri rămase neatinse de flăcări au fost clopotnița, care încă este folosită, și beciul. Apasă și mai mult accelerația cand ajunge pe șosea apoi își simte telefonul vibrand în buzunar.

Tic tac, Robert.

          Imediat, Will. Lasă-mă să îmi verific o mica ipoteză și dacă ai ghinion ne vedem. Parchează mașina pe marginea drumului apoi își ia două pistoale și închide portiera la mașină. Privește drumul pavat până la poarta luminată de două becuri mari.

—Ar trebui să dai un raport, Robert.zice Luther serios. Își vor da seama ca știai de existența lui.

         Ia stația din mâna lui apoi apasă pe buton și își drege glasul.

—Numele meu e Robert Barrow, mă aflu în fața mănăstirii în care a crescut mama și este ora 22:45. Will m-a contactat cu puțin timp in urmă și a vrut să fiu aici.zice după câteva secunde de gândire. Are ostatic, un copil. Imi asum tot ce se va întâmpla din acest moment.

          Închide stația înainte să primească un răspuns apoi înaintează pe drumul drept. Împinge poarta apoi vede ruinele rămase din ceea ce a fost odată "casa domnului".

—Să ne despărțim.zice Robert apoi o ia singur înainte

          Ceilalți băieți au plecat doi cate doi în direcții diferite. Robert se apropie de clopot după care trece mai departe. Sunetul nu era foarte puternic, însă ar putea fi din cauza pereților groși ai subsolului. Merge prin întuneric apoi vede o lumină slabă. Își scoate arma continuându-și drumul.

—O să mori! O să vă omor pe toți! Doar eu v-am făcut! Blestemaților!

            Îl aude pe Liam urlând de durere și intră în ceea ce părea să fie o magazie amenajată. Coboară câteva scări apoi se oprește.

—Lasă-l!strigă și îndreaptă arma spre Will

—Tu...