𝑈𝑚𝑏𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼𝐼 (boyxboy)

13.

Urmatoarea zi

Privește traseul montan pe care îl mai aveau de parcurs apoi își strânge mai bine mâinile pe volan. În momentul ăsta era înconjurat de nesuferiți. Mașina lui Alan se afla in fața lui, și în spatele lui se afla Lauren la volanul altei mașini. Uneori avea impresia ca blonda urmează să îi îndoaie portbagajul la cum conduce. Își ia ochii de pe oglinda retrovizoare apoi intră în depășire.

—Alice e cea care cunoaște drumul.zice Thomas fără să îl privească

Nu îi răspunde, doar își continuă linistit drumul. După ziua de ieri nici unul dintre ei nu ar fi crezut ca ar mai ajunge pe aici. Însă uite-i, cu bagajul făcut și gata să urce un munte. Robert vede o barieră asa ca parchează mașina lângă cealaltă de pe potecă. Coboară din mașină fără să spună ceva apoi un bărbat vine spre ei și da mâna cu el.

—Eu sunt pădurarul-șef, John Lennon! Tu trebuie să fii Alan?

—Alan ar trebui să ajungă în câteva momente.zice apoi ii da drumul la mână și face un pas în spate pentru a-și aprinde o țigară

—Bănuiesc faptul că ați citit regulamentul, fără foc, fără aruncat gunoaie, fără să dați de mâncare la animalele sălbatice.

Eu unul nici nu vreau să fiu aici. Priveste copacii din jurul lui și îl cuprinde o stare de nervi. Nu îi plac pădurile, prea multe misiuni ar fi putut merge prost in locuri ca astea. Vede câteva mașini oprind lângă si grupul de șoc se pune în mișcare în direcția lor. Cele două fete, Lena și Lauren vorbeau în continuu cu pădurarul.

—Unde e Jason?mormăie uitându-se la Thomas

—Ar trebui să...

Vede o mașină necunoscută parcand apoi cineva coboară.

—Animal bătrân!urlă Jason și tranteste portiera după care vine spre el

—J.!

Îi oferă o îmbrățișare prietenească urmată de câteva bătăi puternice pe spate și toată lumea se uită la ei.

—Singur?întreabă Robert curios

—Lui Dylan i-a picat fisa când a auzit ca o sa vii!zice apoi își trece mâna după umărul sau și merg spre Thomas

—De ce?

—Nu ți-am zis?întreabă amuzat. Natalie a divorțat de el câteva săptămâni mai târziu după mica noastră întâlnire.

—Și?întreabă încruntat

—Femeia era pusă pe fapte mari, mă stresa zilnic să îi dau numarul tau și imi spunea ca te iubeste si rahaturi din astea.

—La dracu.mormăie

—Și pana la urma i-am dat numărul tău, pentru că devenea ciudată rău și am crezut ca o sa scap. Dar al dracu deștept ce ești că ți-ai schimbat și număr și tot și nu mai poate omul să te sune să îi iei paguba de pe cap!

—Nu regret nimic!zice mândru

Jason își dă ochii peste cap apoi își strânge brațul în jurul gâtului său și de aici pornește o mică bătaie.