𝑈𝑚𝑏𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼𝐼 (boyxboy)

2

Următoarea zi

Intră în aeroport urmat de cei 4 bărbați fiind cel mai tăcut dintre ei. Era ușor pierdut de conversația lor, fiindcă ultima lui amintire plăcută era legată de un aeroport tot ca acesta. Ii era dor de Thomas si era fericit ca avea sa il revadă în scurt timp. Nu a mai avut sentimentul asta niciodată, cel putin nu atat de puternic. Voia doar sa il vadă pe puști si sa nu-i mai dea drumul din brațele lui.

—Serverul e aproape gata, Robert.zice Luther ieșind din rândul celor tarumatizati de Ryan si curtea lui din spatele casei. Rămânem la plan si suntem in continuare o echipă, nu?întreabă văzând că nu are nimic de spus

Ei chiar erau o echipă bună. Funcționau perfect împreună, chiar dacă s-au abătut cu mult de la legi sau de la misiunea lor inițială. În momentul ăsta securitatea națională nu conta atat de mult ca banii pe care îi puteau face. Luther erau un fost inginer IT, s-a ocupat în tot acest timp de echipamentul lor de comunicare. Tipul era inteligent, nimeni nu putea nega asta. Ryan era actorul lor principal, atrăgea mereu atenția asupra lui si marea majoritate a superiorilor credeau că e doar un soldat guraliv si norocos pentru nu și-a pierdut încă viața pe câmpul de luptă. Ryan nu era un cretin, doar că se pricepea de minune să fie unul si asta era de ajutor uneori. Stângacia lui, fie ea si mimată, a fost utilă la a scăpa de Harlow. Mike a fost soldat în Afganistan timp de 12 ani fara întrerupere. El cunoștea totul despre talibani si modul lor de acționare, informațiile aduse de el au fost mereu utile, iar strategiile lui de atac erau printre cele mai strălucite. Iar Brook se ocupă de armamentul lor. Tatăl lui deținea un magazin de arme în New York, cunoaște orice tip de armă încă de când era un puști si de asemenea era un țintaș bun. Si Robert? Robert era dispus să ucidă. A trecut peste orice teamă, vina sau orice coșmar care venea odată cu gândul că ar putea fi un criminal. Moartea i-a trecut de prea multe ori prin fața ochilor. El era geniul în crime, perfect capabil sa ascundă toate dovezile care i-ar putea da de gol. Lucratul în laborator cu Austin, dar mai ales treaba de la institutul Whipple i-a fost util. Putea plasa dovezile astfel încât să fie responsabil oricine altcineva de crimă.

—Rămâne exact cum am stabilit.spune văzându-si taxiul. Toti sunt de acord?

—Da.zice serios

—Ne vedem peste câteva zile atunci.zice strangand bastonul în mână

—Lansând la o parte treaba asta, băieți.se baga Ryan între ei având pe chip în zâmbet uriaș. Gratar, la mine, sâmbătă.striga încurajator apoi îi lovește pe Mike si Luther cu dosul palmei în abdomen

Robert aprobă indiferent apoi aruncă bagajul în portbagajul taxiului.

—Îți poți aduce si puștiul, Robert!strigă Ryan văzând că e ignorat

Robert deschide portiera si era să gata să urce.

—Dacă nu vii...zice blondul amenințător și face câțiva pași în față

Robert se oprește brusc si își întoarce capul spre el. Nu putea sa isi lase atitudinea în Irak?!

—O să te caut si o să te gasesc.zice si il amenință cu un deget

—Ne vedem sâmbătă, idiotule.zice apoi urcă si se îndepărtează de ei imediat ce ii spune adresa

Își privește chipul din oglinda retrovizoare si nu vedea nimic cunoscut. Arăta diferit, barba il făcea de necunoscut, până si parul lung complota împotriva lui. Singurul lucru care il făcea să se simtă el din nou era costumul negru, pentru care mai avea putin si se ruga sa îl cuprindă.