𝑈𝑚𝑏𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼𝐼 (boyxboy)

3

***

O persoană bună? Acum suna ca o aberatie pana si pentru el. Privește partea goală de pat apoi se ridică în șezut si da cearceaful la o parte. Își atinge piciorul rănit apoi își dă bandajul jos. Operatia nu arăta prea rau în ciuda faptului că a sărit peste multe ore de odihnă în care nu trebuia sa își forțeze deloc piciorul. Își trece degetul peste cusătură apoi își amintește cum mâna lui Luther tremura pe armă. Fusese singurul care se oferise să încaseze un glonț. Nici unul dintre ei nu credea că aveau să își lase liderul să moară pentru o sumă de bani. Doar generalul si secretarul de stat știau cine sunt cei din grupul lui Harlow, iar cineva din afara il voia mort cu orice preț. Câteva ponturi anonime au intrat pe frecvența lor, un individ oferea sute de mii de dolari pentru moartea lui. Nu era prima misiune pe care o făceau contracost pe la spatele lui Harlow. E vorba doar de tactică, își amintește exact cuvintele lui Mike. Tactica lor a ucis multi oameni nevinovați sau nu, nu contează dacă în afara țării sau în interiorul ei. Scopuri noi, frate. Țara asta ne-a făcut criminali legali, însă prețul pe care ni-l oferă pentru ceea ce facem e de nimic, astea erau cuvintele lui Brook. Robert avea propriul scop, trebuia să își înlănțuie gândurile criminale. Dar a fost o greseala și am fost tras cu totul în propriile temeri. Își strânge pumnul si privește tatuajele care îi acoperă pielea. Nu a fost alegerea lui, a fost o necesitate, fiecare pată de cerneală de pe corpul lui a ajuns acolo împotriva voinței lui. Dar e tarziu pentru regrete. Acum acele linii, semne, litere, toate un haos total pe pielea sa, făceau parte din el și trebuia să accepte. Un mic furt de identitate însemna o cale liberă prin carteluri, punând capătul unora dintre cei mai mari delincvenți si mai multi bani ajungeau în conturile noastre. Harlow le dădea indicațiile precise, iar ei le duceau la un nivel mai înalt și se îmbogățeau pe ascuns. Nimeni nu știa că dispar banii, pentru ca nimeni nu știa că acei oameni sunt morți. O crimă nu poate fi dovedită fără un cadavru si furtul nu putea fi declarat decat de proprietarii banilor. Era o treabă ca la carte, cum îi urla mereu Ryan în cap.

—Poate ar trebui să mergi la un doctor.

Își întoarce capul spre stanga si il vede pe Thomas care stătea pe pat lângă el. Nu îl observase. Cum e posibil?!

—Eu sunt doctorul.șoptește încercând să pară normal apoi se întinde, își așează palma pe gâtul lui si îi sărută obrazul

În momentul în care se îndepărtează Thomas oftează apoi îi apare un mic zâmbet pe chip. Privea acei ochi albaștrii fiind total fascinat de ei, aproape uitase cat de mult îi admira si cât de mult s-a gândit că nu avea să mai ajungă să îi privească niciodată. Puștiul își bagă mâinile în parul lui Robert ciufulindu-l de tot. Acesta se lasă pe spate râzând pana ajunge inapoi pe pernă cu Thomas deasupra lui după care se face liniște. Nu voia să se mai întoarcă aici, nu după ceea ce Thomas pățise din cauza lui. Își așează palmele pe coapsele lui si cade pe gânduri. Încă sunt un pericol pentru el, dar m-am întors ca un nemernic și o să fac lucrurile si mai rele. Își făcuse destui dușmani, chiar dacă nu îi știau numele sau înfățișarea actuală. Totul e doar o chestiune de timp sau de interese. Dacă cineva il voia mort trebuia să sape adânc. Însă dosarele erau închise, totul era privat si aproape imposibil de ajuns la ele. Acel "aproape" însă ii dădea bătăi de cap. O singură dovadă ce poate duce la mine si o să te pierd din nou. Acest gând nu îl făcea să se încrunte vizibil, dându-i lui Thomas impresia că a făcut ceva greșit.