Prietenul fratelui meu

Capitolul 11

Aseară am ajuns destul de târziu acasă și m-am bucurat să văd că toată lumea dormea. Însă nu am putut să ignor veselia familiei mele dis de dimineață. Josh a venit la mine în cameră și m-a luat pe sus până în sufragerie. Era un fel de tradiție de familie.
— Crăciun fericit! le urez la toți și ei îmi răspund cu aceeași urare.
Rachel a venit la mine și mi-a oferit o îmbrățișare și un cadou. Ieri nu apucasem să o văd. Îmi luase un glob cu zăpadă și înăuntru era Turnul Eiffel. Știa cât de mult mi-a plăcut Parisul.
După fiecare am început să facem schimb de cadouri, iar părinții mei făceau poze de fiecare dată când cineva deschidea unu. Chiar și Noah a primit cadouri de la toată lumea.
— Doamna B, m-a sunat mama și mi-a zis că a venit în Seattle..., spune Noah dar nici nu apucă să termine ce avea de spus că mama intervine.
— Invit-o imediat la masă, poate să stea și aici. În sfârșit întâlnesc persoana care a născut un asemenea băiat minunat.
— Nu vrem să deranjăm, simt că am profitat prea mult de voi.
— Încetează cu prostiile și invit-o aici. Abia aștept să o cunosc. Spune și tu ceva dragule.
— Tu mereu spui ce trebuie, nu mai are rost să adaug ceva.
— Deci am stabilit. Astăzi o să-ți cunoaștem mama.

Timp de câteva ore am cântat colinde, am povestit și, evident, părinții mei au scos albumurile și filmulețele cu mine și Josh. Eram atât de mici și adorabili.
După ce am terminat cu filmulețele de familie și albumurile, Noah a plecat la aeroport, mama s-a dus să pregătească masa și să se aranjeze, tata fiind un adevărat gentleman a ajutat-o pe mama, iar Josh se ascundea prin casă sau ceva de genu. Mai rămăsesem doar eu și Rachel. Câteodată mă gândesc cum a reușit frati-miu să se căsătorească cu ea. Era prea bună pentru el.
— Sper că îți place ce ți-am luat.
— Iubesc globul ăsta. Tu știi mereu ce să-mi iei. Mulțumesc!
— Mă bucur că îți place.
Vocea și expresia ei erau schimbate.
— Ce s-a întâmplat? Este totul bine?
— Nu știu. Am ceva să-ți spun, dar te rog să nu mai spui la nimeni. Nici Josh nu are voie să afle.
— Mă sperii. Ce s-a întâmplat?
— Sunt însărcinată!
— Poftim?!? O să fiu mătușa?
Am sărit ca și arsă de pe canapea și am început să țopăi. Rachel m-a tras înapoi pe canapea.
— Nu înțeleg de ce nu ești fericită sau de ce nu vrei ca nimeni să nu afle.
— Îmi este frică de cum o să reacționeze Josh, el a spus că nu este pregătit să fie tată.
— Dacă nu era trebuia să folosească prezervativ. Diseară, la cine, o să anunțăm pe toată lumea că frati-miu a reușit să facă ceva bun.
— Ok, sunt cam emoționată.
— N-ai de ce. Când ai zis că trebuie să ajungă ai tăi?
— În puțin timp.
M-am uitat la ceas. Mai era puțin până se va servi cina. Eu cu Rachel am mers în camerele noastre și ne-am pregătit. Eram încă de dimineață în pijamale.

Am coborât în bucătărie să văd dacă mai era nevoie de ajutor.
— Hei, aveți nevoie de ajutor?
— Aproape am terminat. Ia tacîmurile astea.
Soneria ușii de la intrare începuse să sune. Eu cu mama ne-am întrecut până la ușă ca să vedem cine este. Mama a crezut că o să fie mama lui Noah. Chiar era bucuroasă de venire ei deși n-o cunoștea.
La ușa era bunica și bunicul. Nu-i mai văzusem de ceva timp.
— Mamă! Ce faci aici?
— Am venit să vă văd. Nu te bucuri să-ți vezi propria mamă?
— Ba da, intrați.
Bunica ne îmbrățișează și ne pupă pe amândouă. Bunicul se duce în bucătărie să lase sticla de vin pe care o adusese.
După câteva secunde ușa de la intrare se deschisese. Pe ea intrase părinții lui Rachel. Și ei adusese o sticlă de vin și alte cadouri.
Eu și cu bunica ne-am făcut o ciocolată caldă și ne-am așezat pe canapea. Bunicul împreună cu tatăl lui Rachel și al meu am mers să discute în altă cameră, iar mama vorbea cu mama lui Rachel. Îmi plăcea armonia din casă.
— Draga mea nepoată...
— Bunico, știu ce o să întrebi și răspunsul este nu. Nu mi-am găsit pe nimeni.
Familia mea este grozavă, dar câteodată vor să se implice prea mult în viața mea.
— Ești tânără, frumoasă și inteligentă, cum se face că ești singură?
— Ai punctat bine bunico, sunt tânără. Deci ar trebui să mă bucur de tinerețea mea.
— Dar...
N-am lăsat-o să continue. Am luat cănile și le-am dus în bucătărie. Când m-am întors am observat că Noah tocmai intrase în casă împreună cu mama lui.
— Bună seara! Eu sunt Jasmine! Mă bucur să vă cunosc.
— Eu sunt Emily, mama lui Noah. Insist să-mi spui așa.
— Noah și mama lui au sosit, țip ca să fiu auzită de toată familia.
Într-o secundă mama apare la intrare. Cred că s-a teleportat. După apar și tata și bunica, apoi restul familiei.
Josh o știa deja pe mama lui Noah deci era destul de familiar cu ea. Rachel și familia ei fac cunoștință cu ea. Însă părinții mei și bunica erau ca niște statui. Mama nu mai zâmbea. Toți aveau aceeași expresie.