Prietenul fratelui meu

Capitolul 2

Mă trezesc cu o durere îngrozitoare de cap. Îmi amintesc ziua de ieri. Imagini vagi în care plec din bar, ajung la hotel și intru în cameră.
Mă uit în jur și observ că nu eram în camera mea. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost să văd dacă sunt îmbrăcată. Ghinionul a fost să nu am hainele cu care am fost ieri îmbrăcată.
Mă ridic panicată din pat, iau lampa de pe noptieră și merg în căutarea persoanei cazate aici. Cu pași mărunți mă îndrept spre zgomotul ce venea de la intrare.
Mă lipesc de perete și aștept ca persoana respectivă să intre.
— Ia de aici pervers nenoro... Tu!
Rămân surprinsă când îl văd pe același bărbat de la cafenea.
— Și eu am fost surprins să te văd la 3 dimineața la ușă. Apropo, n-ai vrea să dai drumu la săraca lampă? Sunt sigur că nu vrei să omori pe nimeni.
— Și totuși ai fost destul de pervers încât să profiți de mine în timp ce eram inconștientă.
— Nu sunt atât de pervers încât să profit de o fată beată. Recunosc că te-am schimbat, dar am fost legat la ochi.
Mă uitam la el suspicios. Oare chiar n-a profitat de mine? Adică nu pare genul de persoană care să profite de o fată beată, dar totuși, niciodată nu poți fii sigur.
— Ai de gând să lași lampa jos?
M-am uitat la mâinile mele și am observat că aveam lampa în ele. Am lăsat-o pe o măsuță.
— Ți-e foame? Mă întreabă în timp ce ridică pungile cu cumpărături.
— Daa!!!
Muream de foame. Nici nu-mi aminteam ce mâncasem ieri sau dacă mâncasem.
Totuși cum am ajuns aici? Pot să jur că mă aflam în fața camerei mele.
— Ai ceva pentru cap? Simt cum mor de durere.
— Ți-am lăsat niște pastile, un pahar cu apă și un bilețel pe noptieră, dar văd că ai nimerit lampa.
Mă simțeam atât de rușinată. Mai întâi am vărsat cafea pe el, am ajuns în camera lui de hotel la 3 dimineața și eram pe punctul de-al lovi cu o lampă. Cred că a fost dat pe spate de toate aceste lucruri.
După ce pastilele și-au făcut efectul, mi-am luat telefonul să văd dacă am primit vreun mesaj. Era ora 11:00 și ecranul telefonului îmi arăta că aveam vreo 5 apeluri nepreluate de la mama, 2 de la tata și 3 de la frati-miu și nu știu câte mesaje de la ei și de la câțiva angajați care voiau să știe dacă am ajuns la hotel în siguranță.
Am decis să o sun pe mama fiindcă știam cum face dacă n-o fac. Mai ales că ieri am uitat să o sun.
— Xade, dragule, trăiește. Fiica noastră trăiește, o aud pe mama.
— Bună dimineața!
— Pot să știu de ce nu ai răspuns când te-am sunat? Ești singura noastră fată, iar tatăl tău devine destul de nervos, mai ales că ești singură într-o oraș așa de mare.
— Scuze, am avut treabă. Știi doar cum sunt când vine vorba de firmă.
— Micul dejun este gata, strigă salvatorul meu din cealaltă cameră.
— Ai avut treabă, nu?
— Aia era o voce de bărbat? Ești cu cineva în camera de hotel? îl aud pe tatăl meu țipând, câteodată uită că nu mai am 13 ani.
Super, acum trebuie să mă gândesc la o minciună.
— Nu, nu, nu. Era asistentul meu. Știe că nu am mâncat nimic de dimineață și mi-a luat ceva de mâncare.
— Vrem să știm dacă ți-ai rezervat biletul pentru avion.
— Mâine dimineață am zbor.
— Bine, o să te așteptăm la aeroport.
În momentul ăla salvatorul meu a intrat în cameră. Eu i-am făcut semn să nu spună nimic. Știu sigur că minciuna asta nu a fost credibilă și că părinții mei mă vor întreba despre acest incident în momentul în care voi păși în casă.
— Eu trebuie să închid, urmează să intru într-o ședință. Vorbim mai târziu. Pa!
— Micul dejun este gata.
— Da, știu, te-am auzit din prima, la fel și părinții mei. Acum o să am ce să le povestesc când ajung acasă.
El a râs. În camera principală se afla o masă plină cu bunătăți: croissante, cafea, fructe, omletă etc. Stomacul meu începuse să facă gălăgie. Totul arăta atât de bine și sunt sigură că salivam.
Ne-am așezat la masă, iar eu am început să gust din fiecare preparat. Eram atât de fericită.
— Pentru o fată atât de slabă, ai un stomac atât se mare.
Voiam să-i dau replica, dar nu puteam. Aveam gura plină.
— Eu sunt Noah, apropo.
M-am înecat. Privirea mea s-a îndreptat spre el. Abia acum am observat cât de bine arăta dimineața.
Am încercat să mestec mai repede ca să mă pot prezenta.
— Eu sunt Jasmine!
— Jasmine, spune-mi ce te aduce la Paris?
— Munca. Pe tine?
— La fel. Însă astăzi sunt liber și în curând o să trebuiască să mă întorc și încă nu am apucat să văd Parisul. Deci, ce-ai zice dacă ne-am plimba prin Paris?
— Sigur, mi-ar plăcea.