Prietenul fratelui meu

Capitolul 21

Trecuse mai bine de doua luni de când am aflat că Noah nu este fratele meu. Doua luni în care m-am concentrat asupra carierei.
Astăzi eram cu Rachel în salonul de așteptare al spitalului. Avea programare pentru a afla sexul copilului. Voia să facă o surpriza familiei organizând o petrecere, iar eu eram încântată să o ajut.
— Doamnă Bloom, puteți intra.
O asistentă ne face semn să intrăm și îi explică lui Rachel ce trebuie să facă până ce doctora își va face apariția.
— Ești ok? Te văd cam agitată.
— Doar puține emoții. Știu că fratele tău mă iubește dar dacă nu v-a fi fericit când o să afle...
— Hei! Nu te mai gândi la asta. Nici nu se pune problema, adică știi foarte bine că Josh iubește deja copilul asta. Veți fi o familie fericită indiferent daca e fată sau băiat.
— Mersi Jasmin. Mă bucur că te am ca și cumnată.
— Oh te rog, deja suntem surori.
La scurt timp intră doctora.
— Pregătite să aflați sexul copilului?
Amândouă am dat din cap. Doamna doctoră a aplicat gelul pe burta și a pus ecograful pe ea. Pe monitor se putea observa copilul.
Un val de amețeală m-a cuprins. M-am așezat pe un scaun.
— Jas, ești bine? întreabă Rachel.
— Da, nu-i nimic grav. O să-mi revin în câteva secunde.
— De cât timp ești așa?
— Nu de mult, doar că în ultima perioadă muncesc mai mult. Cred că este doar o lipsă de calciu.
Doctora s-a întors cu privirea la monitor. Rachel urmărea și ea monitorul.
— Deci...?
— Se pare că o să aveți o fetiță. Felicitări!
— O fetiță? Jas, ai auzit? O să am o fetiță!
Rachel era în culmea fericirii încât nu-și putea stăpâni lacrimile. Bineînțeles ca și eu eram la fel de fericită astfel încât o felicit si o îmbrățișez. Cu toate că atmosfera era destul de plăcută simt cum stomacul mi se întoarce pe dos. În doar câteva secunde ies din cabinet și mă îndrept spre toaletă.
În fața cabinetului mă aștepta Rachel, avea o privire destul de îngrijorată, alături de doctoră.
— Sigur ești bine, Jas? Începi să mă îngrijorezi.
— Sunt ok. Probabil nu mi-a priit mâncarea.
— Dacă nu te deranjează, intervine doctora, ți se întâmplă asta de ceva timp?
— De trei zile sunt așa. E ceva în neregulă cu mine?
— Ei bine, dacă viața ta sexuală este destul de activă bănuiesc că ar trebui să ști deja răspunsul pe care ți-l voi da.
Pentru câteva clipe rămân șocată. Brusc gândul că aș putea fi gravidă îmi invadează mintea. O privesc pe Rachel care e gata să sară în sus de bucurie.
— Cred că sunt... însărcinată.
— Felicitări! Îmi urează cele două femei din fața mea.
După ce am părăsit spitalul împreună cu Rachel deja mă gândeam cum ar trebui să le spun vestea celor din familie dar mai ales celui care m-a adus în starea asta.
Acum mă aflu în noul apartament al lui Josh și Rachel. Pregăteam petrecerea din seara asta. Cu toate că încă n-au apucat să se mute aici am hotărât că ar fi cel mai potrivit loc, astfel că la ora cinei îi invitasem pe toți cei din familie cu pretextul că există o problemă în acest apartament.

— Rachel? Jasmine?
Strigătele lui Josh ne anunță că toți sunt aici. Acesta intră primul în living și imediat își dă seama despre ce e vorba.
— Surprizăă!! spun în timp ce arunc confetiile.
După privirea de pe fața lui Josh îmi dau seama imediat că știa deja totul. Acesta se îndreaptă spre Rachel și o îmbrățișează.
Mama era atât de emoționată încât a început să plângă. Seara a continuat într-o atmosferă plăcută. În spre final îmi fac curaj pentru a le da și vestea sarcinii mele, dar sunt întreruptă de Emily.
— Și eu am să vă spun ceva. Băiatul meu se mută la Paris.
Imediat după ce spune asta zâmbetul meu dispare. Inconștient mă ridic de la masă și plec.
— Mamă! Am vorbit despre asta. Încă nu e nimic sigur.
Îl aud în urma mea pe Noah spunând asta după care trântesc ușa. Mergeam tot înainte, nu știam încotro mă îndrept dar simțeam cum șiroaie de lacrimi mi se prelingeau pe obraji.
Deodată o mână mă apucă de la spate. Când mă întorc era el, Noah.
—Jasmine, ascultă-mă. Nu e ceea ce pare. Voiam să discut cu tine pe tema asta, dar aparent mama nu și-a putut ține gura.
— Să discuți cu mine ce? Mai bine plecai fără să spui nimic.
— Nu spune asta, Jasmine.
— O ba da, o spun.
Mă desprind de mâna lui și dau să plec dar mă prinde din nou de braț și printr-o mișcare mă întoarce cu fața la el. Eram atât de apropiați că îi puteam auzi bătăile inimii.
— Trebuie să mă asculți. Încă nu am acceptat oferta. Trebuia să vorbesc cu tine. Vreau să fiu cu tine, vreau să locuim împreună, vreau să fim o familie. Te iubesc, Jasmine Bloom! Din clipa în care te-am văzut, chipul tău inocent și inima ta pură m-au cucerit din prima zi.
Rămân surprinsă la mărturisirea barbatului ce stătea în fața mea. Eram atât de emoționată de acest moment că nu puteam spune nimic. Ochii îmi erau înlăcrimați. M-am ridicat puțin pe vârfuri și l-am sărutat.