Prietenul fratelui meu

Capitolul 4

  După momentul de la Turn, n-am mai putut să dorm toată seara. Îmi derulam tot ce se întâmplase.
După sărut ne-am întors la hotel și fiecare s-a dus în camera lui.
  Era 6 dimineața și eu nu dormisem deloc, nici nu mă simțeam obosită. În câteva ore aveam zborul așa că am decis să-mi fac bagajul.
  La 8 am fost anunțată că mi-a sosit taxi-ul. Mi-am luat trolerul și am ieșit.
   Am intrat în lift iar ușile erau pe cale să se închidă când am auzit pe cineva țipând să-l țin deschis, așa că am pus piciorul repede.
— Mulțumesc!
— Sigur.
  Simțeam o tensiune între mine și Noah. Oare eram ok? Regreta ce se întâmplase noaptea trecută?
— Și ce faci trează la ora asta?
— Am un avion de prins. Trebuie să ajung acasă.
— A, da, pentru Crăciun.
— Da...Tu ce faci?
— Am de lucru la birou.
  Conversația asta devine din ce în ce mai ciudată. Mă rugam ca ușile să se deschidă mai repede și cineva cred că m-a auzit.
— Jasmine, vrei să te duc la aeroport?
— Este foarte drăguț din partea, dar mi-a venit taxi-ul așa că nu este nevoie. Mersi totuși pentru că te-ai oferit.
— Atunci îți doresc un zbor plăcut!
— Mersi! Și tu să ai o zi frumoasă!
  M-am îndreptat spre recepție să înapoieze cartela, iar Noah deja dispăruse.
  Cine a zis că tot ce este frumos nu durează mult a avut mare dreptate.

  Partea urâtă în a călători este că petrec prea mult timp în avion.

  După 13 ore de zbor ajunsesem în Seattle. Mă simțeam atât de obosită, deși dormisem aproape tot zborul. Nu știu cum era posibil.
  Mama mă aștepta la ieșirea din aeroport.
— Draga mea, mă bucur să te văd, spune în timp ce mă ia în brațe.
— Și eu. Unde sunt restul?
— Tatăl tău a trebuit să meargă la firmă, iar fratele tău o să ajungă diseară sau mâine de dimineață.
— O să vină și Rachel?
— Nu. Ea o să vină de Crăciun, împreună cu familia ei. Dar fratele tău a menționat că o să aduc un prieten, pe asociatul lui. Îl cunoști?
— Acum aflu că are prieteni. Sunt în șoc. Cine ar fi crezut? Tu îl cunoști?
— Nu, dar l-am întrebat despre el și mi-a zis că se știu de când intrase în nu știu ce fraternitate.
— Deci sunt "frați"? Poate mă cuplez cu el ca să duc tradiția mai departe, spun amuzată.
— Nu fii obraznică!
  Eu și cu mama ne-am urcat într-un taxi. Tot drumul mama mi-a povestit tot ce se întâmplase cât fusesem plecată. Cred că și taximestristul era amuzat de unele întâmplări.

  Când am ajuns acasă, rămăsesem uimită. Casa arăta atât de frumos. Mama făcuse o treabă foarte bună cu decoratul. Mi-am luat bagajele din taxiu și m-am dus direct în camera mea. Eram atât de obosită.
  După o oră m-am dus la mama să văd ce face.
— Mamă, unde ești?
— În bucătărie.
  Iubeam mâncarea făcută de ea.
— Ți-am făcut niște paste, știu cât de mult îți plac. Am vorbit cu tatăl tău și a zis că se duce să-l ia pe Josh de la aeroport. În 30 de minute ar trebui să ajungă acasă.
— Ce repede! Și eu am făcut 13 ore cu avionul.
— Vreau să știu ce-ai făcut la Paris.
— Ce fac mereu. Am muncit. Am vizitat și câteva obiective turistice înainte să plec. Dar în rest, nimic interesant.
— Atunci ce era cu vocea aia de bărbat pe care am auzit la telefon?
  Eram sigură că nu puteam să scap de acest incident.
— Ți-am zis. Era un coleg.
— Jasmine, draga mea, niciodată nu ai știut să minți. De fiecare dată când încerci ai obiceiul să te uiți în altă parte.
— Aberezi! Acum, cu ce te pot ajuta?
— Vreau să pui masa. Cina este aproape gata.
  Am luat câteva tacâmuri și le-am pus pe masă. Mama mea a venit în urma mea cu cina, care mirosea foarte bine, și ca bonus a adus o vază cu flori.
  Terminasem la timp. Tata intrase în casă. Am mers și l-am luat în brațe.
— Ce dor mi-a fost de tine!
— Și mie, dovlecel!
— Eu de ce nu primesc o îmbrățișare? îl aud pe frati-miu. Bună surioară!
— Hei fraiere!
— Cum a fost Parisul?
— O să afli totul la cină, o aud pe mama. Unde îți este invitatul?
— Trebuie să vină.
— Nu pot să cred că ai prieteni.
— Cred că sunt singurul lui prieten.
  Am rămas șocată pentru câteva secunde. Cum era posibil? Cred că și el era în aceeași stare.