Prietenul fratelui meu

Capitolul 1

   Cineva imi taiase calea. Voiam sa ocolesc persoana inainte de impact dar era prea tarziu. Cafeaua mea se varsase.
— Imi cer mii de scuze. Daca stiam nu mai cautam blestematul asta de telefon.
Bineinteles ca se oprise din sunat. Taman acum cand deja am facut o boacana.
— Nici o problema. Stai linistita.
Imi ridic privirea si raman amutita.
In fata mea statea o fata angelica. Un barbat mai frumos ca el n-am vazut in viata mea. Inima imi batea cu putere. Simteam cum mi se inmoaie tot corpul.
Revino-ti Jasmine. Nu-i timp sa te indragostesti de un francez. Tu esti doar in trecere.
— Esti bine?
— Huh? Ce? Eu? A! Da. Stai! Tu ai cafea pe haina din cauza mea. Imi cer scuze chiar nu...
— Este ok. Iese la masina nu? Doar nu e ceva ce ramane permanent.
— Da.. cum spui tu..
Continui sa ma holbez la parul lui brunet si perfect ondulat,ochii lui albastrii si buzele...
— N-ar trebui sa raspunzi la telefon?
— Ce?
Confuza ma uit la el dar ma trezesc la realitate si aud cum imi suna telefonul incontinuu.
— Of! Scuze din nou. Trebuie sa plec.
Banuiala mea era corecta. Era mama.
— Da mama.
— In sfarsit ai decis sa raspunzi. Incepusem sa-mi fac griji.
— Sunt bine mama. De ce m-ai sunat? Ti-am zis ca am treaba.
— Chiar vreau sa stiu cand vi acasa. Ne este dor de tine.
— Promit ca voi fi acasa de Craciun. Acum chiar sunt ocupata. Te sun eu cand pot ok? Te pup.
   In mai putin de 30 de minute trebuia sa ajung la compania cu care urmeaza sau nu sa colaborez. Fac semn unui taxi si urc in el. Traficul era destul de aglomerat dar aveam timp sa ajung.
In fata cladirii ma astepta un barbat.
— Doamna Jasmine?
— Da, eu sunt.
— Va rog sa ma urmati.
Acesta ma conduce pana in fata unei usi si se opreste.
Intru in sala increzatoare, salut persoanele aflate aici si incep sa dezbat termenii si conditiile impuse de firma la care lucrez.
— Ce parere aveti?
— Tin sa cred ca vom avea un parteneriat de succes doamna Jasmine. Voi ce credeti?
— Ai dreptate, Mario. Au trimis persoana potrivita.
— Acestea fiind spuse putem semna contractul.
Eram in culmea fericirii. Managerii si supervizorii au acceptat oferta. Acum pot sa ajung acasa de sarbatori.
— N-ar trebui sa sarbatorim cum se cuvine?
— Grozava idee.
— Doamna Jasmine sunteti disponibila ?
— Bineinteles.
— Perfect.
Împreună cu echipa mea am mers la Chez Jeannette, un bar aflat pe 47 Rue du Faubourg Saint-Denis, arr. 10.
   Jeremy, directorul de marketing, a
comandat mai multe băuturi, printre care și un cocktail numit cucaracha. Am băut vreo 5 cocktail-uri cucaracha, am
crezut că nu-mi vor face rău, dar ceea ce n-am știu este că are tequila. Eu, nefiind mare consumatoare de băuturi alcoolice, trebuia să fiu oprită de la primul cocktail.
Simțeam cum totul se începe să se învârte în jurul meu. M-am ridicat și am decis să plec la hotelul la care eram cazată.
  După câțiva metri, simțeam cum mă dor picioarele de la tocuri, așa că am decis să le dau jos. Nu găseam niciun taxi la ora 1:00 dimineața. Cum era posibil așa ceva?
După câteva ore de mers, mai bine zis de rătacit prin Paris, am reușit să ajung la hotel. Era 3:00 și tot ce voiam era să dorm. N-o să mai beau niciodată.
   Legănându-mă pe picioare am ajuns în fața liftului, m-am urcat și am apăsat etajul la care se afla camera mea de hotel. După câteva secunde ușile liftului se deschid, semn că am ajuns. Am reușit să ies din el, dar totul se învârtea și mai tare. Aveam nevoie de susținere, așa că mă țineam de perete. Am ajuns în fața ușii. Acum trebuia să caut cartela. Mi-am răsturnat lucrurile din poșetă pe hol și am luat cartela, pe care am introdus-o în ușă.