Prietenul fratelui meu

Capitolul 5

  După ce am făcut cunoștință, mama ne-a așezat la masă. Toată lumea vorbea, dar eu nu auzeam nimic. Cum este posibil așa ceva? Oare visez?
— Jasmine, scumpo...o aud pe mama.
— Da?
— Josh te-a întrebat ceva.
— Cum de nu ați dat unul peste altul la Paris?
— Parisul nu este chiar atât de mic.
— Oricum, dacă îl cunosc bine pe Noah nici nu aveai cum doar dacă ieșeai noaptea în club.
  Asta explică multe. Băiatul este un player.
— Noah, spune-ne câteva ceva despre tine, îl îndeamnă mama.
— Sunt asociatul lui Josh, nu-mi place să-mi pierd vremea prin cluburi și munca este singura mea iubită.
  Mama a început să râdă la spusele lui Noah. Tata era total pe altă planetă, iar frati-miu își savura mâncare. Arăta de parcă nu mai mâncase de ani de zile.
  După cină, Josh l-a condus pe Noah în camera lui. Bănuiesc că vor sta în aceeași cameră. Tata s-a dus în birou. Iar eu am ajutat-o pe mama cu vasele.
— Și ce părere ai despre Noah?
— De ce mă întrebi asta? Este prietenul lui Josh, nu al meu.
— Bine, ușor. Dacă te duci sus se poate să iei din dulap o lenjerie și o pernă pentru Noah.
— Josh nu are destule la el în cameră?
— Noah stă în camera de lângă tine. Tu ești mai aproape de el.
  Nici nu aveam de gând să obiectez, mama ar fi început să-mi pună tot feluri de întrebări. I-am zâmbit și m-am dus să iau lenjeria. Nici nu știu de ce mă comport atât de ciudat. Poate pentru că el a făcut asta primul.
  După ce am luat ce era nevoie m-am dus la Noah. Am bătut la ușă dar nu a răspuns. Poate nu era în cameră. Am intrat și i le-am pus repede în pat.
— Jasmine...
  Am auzit când voiam să ies. M-am întors și am simțit cum îmi sclipesc ochii. Noah tocmai ieșise din duș și tot ce avea pe el era un prosop în jurul taliei. Corpul era bine făcut, nu exagerat ca al celor care fac sală. Trebuia să mă abțin să nu mă uit în jos.
— Da? întreb pe un ton răgușit.
— Trebuie să vorbim.
  Și aceste cuvinte m-au trezit la realitate, la adevărata realitate.
— Nu, nu trebuie. Nici nu cred că avem ceva de vorbit.
  Am dat să ies pentru a doua oară. Noah a închis ușa. Când a ajuns atât de repede în spatele meu?
  M-am întors spre el să-i spun să mă lase să ies dar n-am putut. Fețele noastre erau atât de aproape încât îi simțeam respirația. Dacă îndrăzneam să mă mai mișc un cm ne-am fi sărutat. Exact cum am făcut la Paris.
— Am ceva să-ți spun.
  Cred că uitasem să vorbesc fiindcă nu puteam să formulez o propoziție. Știam n-o să iasă niciun cuvânt dacă încercam să deschid gura. Am dat de cap în speranța că o să se îndepărteze și o să pot ieși.
— Te plac!
  Acum nu puteam să mă mișc, să respir, să vorbesc și nici nu cred că mai auzeam ceva după acele două cuvinte, chiar dacă buzele lui se mișcau. Mă place? Chiar mă place?
— Nu se poate. Nu avem cum să fim împreună. Iartă-mă.
  Nu puteam să fac asta. Îmi doream atât de mult s-o pot s-o fac, dar nu puteam.
— De ce? Ieși la o întâlnire cu mine.
— Ești prietenul lui Josh, ești ca un frate pentru el, nu i-aș putea face asta. Josh este foarte protectiv, de când eram mici nu lăsa vreun prieten de-al lui să mă invite în oraș fiindcă știa că lucrurile n-o să meargă și nu voia să mă vadă pe mine suferind sau să încheie o relație de prietenie din cauza mea.
— N-o să afle.
— Asta înseamnă trădare.
— Noah, ești înăuntru? se auzea vocea lui Josh de pe partea cealaltă a ușii.
  Noah este ca și mort. Dacă mă prinde aici și pe el în prosop o să înnebunească. Mai întâi îl va omorî pe Noah și după pe mine.