Prietenul fratelui meu

Capitolul 20

   Am mai stat câteva zile la cabană până când rănile au început să se vindece cât de cât. Noah îmi cumpărase și machiaje ca să le acopăr.
— Ești gata? întreabă Noah.
— Da, sigur. Hai să mergem!
    În mașină nu ne-am spus prea multe. El era atent la drum, iar eu stăteam cu capul pe geam.
    Nu știam ce o să le spun alor mei. Cu siguranță m-au sunat. Și cum o să le explic că Noah m-a adus de la Aspen. Aș putea să le spun că m-am despărțit de Conrad, dar după ar ieși un ditamai scandalul. Chiar dacă nu i-am zis în față că totul s-a terminat doar nu crede că suntem împreună după tot ce mi s-a întâmplat la petrecere.
— Te gândești la ce o să le zici alor tăi?
— Da...
— Spune adevărul.
— Oare de ce nu m-am gândit la asta? "FAMILIE AM FOST VIOLATĂ! VOI CE MAI FACEȚI?". Da, nu prea cred.
— Nu am vrut să spun asta...
— Da, știu. O să mă gândesc la ceva.

     După un drum foarte lung cu mașina, într-un final, am ajuns acasă.
     Mi-am luat puținele lucruri și m-am îndreptat spre intrare. În spatele meu era Noah.
      Zgomote puternice veneau din casă. Cineva se certa. Era pentru prima oară când auzeam pe cineva țipând în casă. M-am întors spre Noah. Amândoi aveam aceeași expresie.
       Am apăsat încet pe clanța și am intrat. În living, mama ținea o hârtie în mână și țipa la Emily. Tata era în șoc.
— Ai mințit! țipă mama la Emily în timp ce îi bagă hârtia în față.
— Xade, te rog, lasă-mă să explic...
— Să explici? Alte minciuni? Abia aștept să le aud, intervine mama.
— Ce se întâmplă aici? întreb sfioasă.
      Niciodată nu mi-a fost frică de mama, dar în momentul ăsta era înfricoșătoare. Mă gândeam că în orice clipă s-ar putea să sară pe Emily.
— Noah, ce mă bucur că ești aici, spune mama pe un ton ironic. Mama ta, aici de față, are ceva să-ți spună.
— Noah, n-o asculta.
     Noah era nedumerit. Ce trebuia să afle?
— Xade, spune ceva, te rog, îl imploră Emily pe tata.
     N-am mai rezistat și i-am smuls mamei hârtia din mână. Am început să citesc. Am simțit cum mi se ia o piatră de pe inimă. Nu mai avea de ce să-mi pară rău.
     M-am întors spre Noah și i-am înmânat bucata de hârtie.
— Nu ești fratele nostru, spun în timp ce el analiza hârtia.
— Este adevărat? întreabă acesta, dar simt că era o întrebare pentru Emily.
    Emily nu face nimic. Nu dă din cap, nu spune nimic, doar stă în picioare și se uită la el.
    Noah aruncă foaia și iese din casă. Emily fuge după el.
— Am plecat câteva zile și uite peste ce dau când mă întorc.
     Am plecat în camera mea. Câteodată mama duce lucrurile la extrem.
     Voiam să-i dau mesaj lui Noah să văd cum se simte, dar nu puteam. Telefonul rămăsese în Aspen și altu nu mai aveam. Neapărat trebuie să-mi cumpăr unu nou.
      M-am întins pe pat și am început să mă uit la tavan. Ce puteam să fac? Noah a fost mereu lângă mine chiar dacă m-am purtat mizerabil cu el. Voiam să-l ajut.

      A doua zi mi-a venit o idee. Am luat-o pe mama cu mine în mall ca să-mi iau un telefon nou, apoi am mers la un restaurant.
       La restaurant ne așteptă Emily, pe care o sunasem de dimineață de pe telefonul casei.
       Voiam ca mama și Emily să pună trecutul de-o parte și să devină prietene.
        Știu că Emily a avut un moment în care m-a amenințat dar am iertat-o. Știu că are motivele ei pentru care s-a comportat așa.
        Amândouă au avut aceeași reacție când s-au văzut. Cred că nu-și dau seama câte lucruri au în comun.
        I-am făcut semn mamei să se așeze și pe Emily am rugat-o să rămână.
— Vreau ca voi să discutați și să vă puneți neînțelegeri de-o parte.
      După ce am comandat, am reușit să le fac să vorbească.
      Am aflat de ce Emily a mințit în legătură cu ADN-ul. Se pare că voia să se răzbune pe mama, dar după a avut regrete și a vrut să spună adevărul însă Noah era fericit că își cunoscuse tatăl. Partea cu Noah care a trăit fără tatăl lui era adevărată. Emily a vrut să-l protejeze. Tatăl lui era un om toxic.
        Mama a înțeles motivul și a iertat-o. Cele două au început să vorbească și despre lucruri mai vesele.
        
        După discuția de la restaurant, mama a invitat-o pe Emily la noi acasă. Spre surprinderea noastră, i-am găsit pe Noah, tata și Josh discutând. Toți trei erau uimiți s-o vadă atât de aproape pe mama de Emily.
— Noah, dragule, vreau să-mi cer scuze pentru ziua de ieri. Nu așa trebuia să afli adevărul. Îmi pare rău! spune mama. Chiar dacă nu ești fiul lui Xade, asta nu înseamnă că nu faci parte din familie. Tu și cu mama ta faceți parte din această familie.
— Ți-am zis eu, intervine Josh.
— Chiar trebuie să strici fiecare moment, îl întreb.