Prietenul fratelui meu

Capitolul 16

— Am întrebat ce se întâmplă aici. Aveți de gând să-mi răspundeți?
— Vă pot explica...începe Noah.
— Este doar vina mea! Eu am început.
— Noah poți să pleci. Vreau să discut ceva cu fiica mea.
Noah execută ordinul mamei. Acum am rămas doar noi două.
— Îți pot explica. Nu este ceea ce părea, adică da, dar nu în totalitate.
— Stai jos. Vreau să discut ceva cu tine.
M-am așezat pe marginea patului și ea lângă mine.
— El este băiatul de la Paris, nu?
— Da... Stai, de unde știi?
— Nu sunt chioară. Am văzut că ceva se întâmplă între voi din momentul în care a pășit în casă.
— Nu s-a întâmplat nimic între noi. Voiam, dar atunci am aflat că suntem rude. Iar acum, tot ce ai văzut a fost o greșeală pe care n-o s-o mai fac. Te rog să nu spui la nimeni!
— Sincer, toată lumea ar fi mult mai fericită dacă ar ști că te-ai sărutat cu Noah.
— Chiar vrei să reluăm discuția asta? Conrad mă face fericită și vreau ca voi să înțelegeți și să acceptați.
— Nu putem să acceptăm faptul că ai decis să te împaci cu cineva care te-a înșelat.
— S-a schimbat.
— Doar nu crezi asta pe cuvânt? Scumpo, ești mult mai deșteaptă ca să-ți dai seama că nu este adevărat.
— Sunt 100% sigură că s-a schimbat. Mi-a demonstrat-o. De ce nu vreți să mă credeți?
— Odihnește-te.
— Dar..
Fără să mai spună ceva pleacă. Obosită psihic îmi pun capul pe pernă gândindu-mă la relația ce tocmai o reluasem. Mintea mea era un dezastru.

Deschid ochii încet și realizez că ațipisem. Mă uit la ceas pentru a afla cât timp o făcusem. Văd că era destul de devreme și decid să cobor în bucătărie. Rămân surprinsă când îi văd pe mama și Noah șușotind. Încet, mă apropii fără a fi văzută sau auzită. Aveam de gând să ascult puțin din conversația lor.
— Știu că ții la ea dar nu se cuvine să faceți asta acum. Dacă vă vedea altcineva cine știe ce scandal ieșea.
— Înțeleg destul de bine situația în care mă aflu doar că...
– Sunteți tineri și tentația este prea mare dar ar trebui să fi conștient că ea ar putea fi sora ta.

Tonul de apel al telefonului meu îi întrerupe pe cei doi. Urc cât de repede pot scările până ajung înapoi în camera mea. Tot ce s-a întâmplat între mine și Noah a fost un moment de slăbiciune.
Realizez că telefonul încă suna. Era Conrad.
— Iubito, ghici ce? Am o veste superbă.
— Ascult Conrad. Ce este?
— Mâine mergem la Aspen. Va fi un weekend de neuitat.
— Perfect. Chiar aveam nevoie de ieșirea asta.
— Deci te bucuri?
— Daa. Este o veste minunată. Ești genial.
— Știam. Trebuie să închid acum.
După convorbirea telefonică mă apuc să-mi fac bagajul. Îmi răscolisem toate hainele din dulap pentru a le alege pe cele mai sofisticate deoarece știam că Aspen este o locație de lux.